1000 de vizualizări!

După o lună și jumătate am ajuns la 1000 de vizualizări. Probabil alte bloguri fac numărul ăsta într-o oră, dar ei sunt mulțumit. L-am făcut fără vreun scop anume, dar mă bucură acest număr rotund. În ritmul ăsta sper să fac 5000 până la sfârșitul anului.

image

Posted from WordPress for Android

Copiii spun lucruri trăznite, dar adevărate (ep. 3)

Acum vreo doi ani (fi-miu avea deci 2 ani) ne vin nepoții în vizită (unul de 8 și altul de 7 anișori) și se pun ei pe joacă cu fi-miu. Erau încântați peste poate de jucăriile celui mic, deși o bună parte din ele fuseseră ale lor. Și la un moment dat nepotu’ cel mic pune geana pe un delfinaș de pluș care era pe vremuri preferatul lui.

Măi, nu-l mai slăbea din mână.
La plecare, se pune pe scâncit, că el vrea delfinașul înapoi. Fără nici o problemă hotărâm să îi returnăm copilului jucăria, dar, ce să vezi, se sesizează frati-su:
Băi, ești nesimțit, îi iei copilului jucăria din casă?
La care omul, absolut nonșalant:
Da’ ce mă, aici e casă? AICI E BLOC!!!

Posted from WordPress for Android

Copiii spun lucruri trăznite, dar adevărate (ep. 2)

O prietenă, divorțată, cu o fetiță de 10 ani, hotărăște să se recăsătorească. Domnul are și el un băiat, de 7 ani. Zis și făcut.
După, normal, se mută toți 4 împreună.
Prietena mea își ia fata deoparte și îi spune : Draga mea, de acum înainte nu mai dai buzna dimineața în dormitor. Întâi bați la ușă și dacă îți spunem noi că poți intra, atunci deschizi ușa.
A doua zi, dimineața, fata însoțită de noul ei frățior, dă buzna pe ușa dormitorului conjugal : Bună dimineața! Mama îi spune printre dinți : Ce ți – am spus eu ție? Iar fetița, cu un zâmbet complice : Stai liniștită că ne – am uitat din balcon pe geam și am văzut că nu făceați nimic 🙂

Posted from WordPress for Android

Copiii spun lucruri trăznite, dar adevărate (ep.1)

M-am hotarât să împart cu voi, puţinii dar statornicii şi tăcuţii mei citititori (că n-aţi scrie un comment neam), „perlele” pe care le-am auzit de-a lungul timpului de la copii ai prietenilor, colegilor, neamurilor etc. Copiii, în naivitatea şi sinceritatea lor, au uneori nişte replici pline de adevăr, care te lasă mască.

Azi, primul exemplu:

Nişte prieteni au un băieţel care împlinise şapte ani. Până atunci se (îl) învăţaseră să doarmă cu ei, între ei, în patul conjugal. Atunci au hotarât că e momentul să rupă pisica:

– Dragul nostru Mihăiţă, gata, ai 7 ani, eşti băiat mare, de acum poţi să dormi singur, în camera ta.

– ADICĂ VOI, CARE SUNTEŢI MARI, ŞI NU VĂ E FRICĂ, VREŢI SĂ DORMIŢI 2 ÎN PAT, ŞI EU, CARE SUNT MIC, ŞI MI-E FRICĂ, TREBUIE SĂ DORM SINGUR? NU VĂ ÎNŢELEG!

Logică beton, nu-i aşa?

Despre maşinile cu volan pe dreapta

Azi, şi nu a fost pentru prima oară, era să mă tamponez cu o maşină cu volan pe dreapta. Şi nu, nu e vorba de o maşină înmatriculată în GB, ci de una cu numere de Bucureşti.

Eram pe o stradă destul de îngustă, cu o bandă pe sens, maşini parcate pe ambele sensuri la/pe bordură, tot tacâmul. Din faţă venea un autobuz, şi în spatele lui a ieşit la depăşire o furgonetă. Mă miram eu că nu mă vede şi că e foarte convins că poate depăşi. După ce am frânat violent şi l-am lăsat să treacă, mi-am dat seama că nu m-a văzut decât foarte târziu, când era cu aproape toată maşina pe banda mea, PENTRU CĂ AVEA VOLAN PE DREAPTA! Şi da, avea numere de Bucureşti.

Eu nu înţeleg cum de este permisă înmatricularea în România a maşinilor cu volan pe dreapta. Mi se pare un real pericol pentru siguranţa lor, dar mai ales pentru cea a celorlalţi colegi de trafic. E foarte dificil şi PERICULOS să conduci pe dreapta având volanul pe aceeaşi parte, asta e părerea mea.

Voi ce credeţi?