Bucharest Trophy 2014

Am câștigat o invitație la Sport Total FM, la emisiunea lui Narcis Drejan.
Așa am ajuns cu fiu-meu la finală. Fetele de la CSM Bucuresti Oficial le-au învins pe cele de la Buducnost cu 24-20 (12-12) și noi am urmărit un spectacol agreabil. Pe lângă meciul interesant și încheiat cu victorie pentru fetele noastre, ne-au încântat jocurile de lumini, marjoretele, mascotele, galeria, festivitatea de premiere (cu mici scăpări), chiar și fetele care ștergeau podeaua 🙂

O seară superbă!

                                

25 de ani de când nu mai defilăm

Cei mai copți, așa ca mine, își aduc poate aminte de sărbătorirea zilei de 23 August în perioada comunistă. Oficial se sărbătorea Marea insurecţie naţională armată antifascistă şi antiimperialistă din 1944, și era ziua națională a Republicii Socialiste România. Pe 23 August Regele Mihai a ordonat arestarea Mareșalului Antonescu și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Nu discut acum condițiile în care s-a luat această decizie. Ideea e că atunci a început instaurarea regimului comunist în România.

Eu îmi amintesc că 23 August era zi liberă, și mergeam cu ai mei la pădure. Se organiza paradă militară și defilarea oamenilor muncii, iar  în ultimii ani se organizau mari spectacole omagiale pe Stadionul 23 August. În acea perioadă locuiam în apropierea Stadionului, și îmi amintesc cum se cutremura  strada când intrau zecile de autobuze cu oameni ai muncii care veneau să repete pentru mărețele spectacole. Îmi amintesc că găseam curtea plină de oameni așezași cuminți, pe trepte, la umbră, sau stând frumos la coadă la furtun să bea apă, că nu auzisem noi atunci de apă plată la sticlă 🙂

Am și fost de vreo două ori la defilare, la Brașov, când eram în vacanță, împreună cu unchiul meu. Eram foarte încântat să merg alături de colegii lui, strigam cât mă țineau plămânii Ceaușescu PCR, Ceaușescu și poporul și alte de-astea, mă distram excelent eu, un copilaș fără minte fiind.

Cam așa era:

 

2 ani de scrijeleală

Acum 2 ani m-am apucat de scrijelit şi am scris primul meu articol.

De atunci am scris 395 de posturi, am 830 de comentarii, cifre pe care mulţi dintre bloggeri le fac în perioade mult mai scurte. Dar nu mă întrec cu nimeni, scriu doar pentru mine şi pentru cei care din când în când mai aruncă un ochi pe aici. Am scris mai des, mai rar, mai bine, mai prost, mai cu poze, mai cu Youtube, mai despre mine şi ai mei, mai despre alţii, mai despre fotbal, mai despre tenis, mai mult, mai puţin.  Când şi cum am avut chef. Am reuşit şi performanţa de a fi invitat să scriu pe alt blog. Am strâns aproape 33.000 de vizualizări şi ăsta a fost cel mai citit articol.

Pentru viitor mi-am propus, parafrazându-l pe Hagi, să scriu bine ca să nu iasă rău!

S-auzim numai de bine!