Copiii noștri sunt mai deștepți ca noi

De ceva vreme am reușit să îl conving pe fiu-meu să își strângă jucăriile înainte de culcare. Recunosc, am folosit o stratagemă nu tocmai ortodoxă, în sensul că l-am amenințat că după ce se culcă îi arunc la gunoi toate jucăriile pe care nu le pune la locul lor pentru că înseamnă că nu îi mai trebuiesc.

În seara asta mi-a arătat triumfător una din mașinuțele lui preferate  și a decretat:

– Tati, nu ai voie să arunci jucăriile la gunoi!

– De ce?

 – Uite, are X!

– ?????

–  Uite: x trash

Semnul ăsta tronează cam pe toate jucăriile 😦

Ce-i de făcut?

Publicitate

Pauză

Am stat două zile acasă, din cauză de fecior bolnav. Răcit. Cu muci, tuse şi febră.

Cel puţin prima zi, luni, aşa a fost: el a bolit şi eu l-am oblojit. Şi a trecut ziua fără să scriu nimic şi chiar fără să citesc niciunul din cele 100 articole care îmi intră zilnic în feedly.

Continuă lectura

Bezele

 

 

Știți bezelele alea colorate de la Kaufland? Se vând în niște pungi în formă de cornet, ca cel din poza de mai jos.
2014-02-01 13.39.46Fi-miu e mare amator. Ar mânca un cornet pe zi, în fiecare zi, cel puțin.

Într-o zi eram cu el prin oraș, prin zona Gării de Nord. Și vede un puști, un aurolac, suflând cu sârg într-o pungă. La care fi-miu: Tati, vreau și eu bezele din alea ca a lu’ domnu’!

Ghinion

Ăsta e chiar ghinion! Vine iarna în sfârșit, fi-miu o așteaptă din septembrie. Și chiar acum l-a pocnit răceala. Deocamdată cu tuse, nas curgând dar fără febră.
Dimineață m-a întrebat dacă în weekend ne batem cu zăpadă, și când i-am spus că mai întâi trebuie să se facă bine, a zis că nu mai merge la grădiniță, că mai bine mergem la doctor să îl facă bine.
Până la urmă l-am convins să mergem la grădiniță, dar dacă vine zăpada îl scot afară, n-am ce face. Să fim sănătoși!

Posted from WordPress for Android

Revelion 2014

Anul acesta am optat pentru un revelion liniștit, în cerc restrâns, în familie. Așa că am pus plodul în scăunelul din spate, doamna pe scaunul din dreapta, și direcția Otopeni, la cumnata mea.
A fost o seară liniștită, cu stat la masă și pălăvrăgit, cu luat aminte la cd mai fac, vor, visează, ascultă, urmăresc tinerii de azi (nepoata mea și prietenul care împreună au puțin peste vârsta mea). Cu ocazia asta am făcut și un update de limbaj, am aflat că  nu se mai spune „hai să bem o dușcă” ci „hai să dăm un shot” șamd. Oricum, foarte relaxant.
Momentul culminant l-am petrecut în Piață, în fața Primăriei Otopeni. Am ajuns cu vreo 10 minute mai devreme, într-o baie de mulțime, muzică și voie bună. Am mai ieșit eu pe străzi la revelion, dar atmosferă mișto ca în Otopeni eu n-am văzut. Aaa, înainte de miezul nopții, deci în prime time, a cântat Connect R (sper că am scris bine, mi-e lene să caut pe Google), care după „Vara nu dorm” ne-a dat numărătoarea inversă.
Fi-miu era cam îngrozit de perspectiva pocnitorilor, nici nu prea vroia să iasă din casă, dar l-am convins până la urmă. A savurat spectacol și artificiile din cârca mea, inclusiv baia de șampanie furnizată de un petrecăreț.
Focul de artificii a fost foarte, foarte mișto, a durat cam 15 minute intense, după care am aprins și noi niște rachete inofensive cumpărate din Cora, și ne-am retras la domiciliu, unde am pălăvrăgit în continuare până la 5.30 ca pe vremuri.
Voi ce-ați făcut ieri noapte?
Hai LA MULȚI ANI!

image

image

Mai multe poze am aici:

Fântâna Dorințelor din Promenada

Azi am „bifat” și eu Promenada. Și promit să scriu un post despre asta zilele următoare.
Acum vreau să povestesc doar o întâmplare amuzantă.
După cum probabil știți, în mall există o fântână frumușică, de efect. Lumea a aruncat de la început bănuți în ea, în speranța că le va împlini dorințele.
image

Fi-miu, moț: vreau și eu să îmi pun dorință. I-am dat 50 de bani și hai la fântână.
Aruncă omu’ bănuțul, împreunează mâinile a rugăciune, și zice, cu voce înceată (ceea ce nu îi stă în obicei): îmi doresc să fiu cel mai bun copil din lume!
Eu schimb urgent priviri și șoapte cu doamna mea: tu i-ai spus asta? Nu, tu? Nici eu. Dar cel mai amuzant mi s-a părut privirea unei doamne care era și ea acolo cu fetița, ceva de genul: uite și la ăștia cum și-au dresat puradelul și acum se dau mari cu el.
Adevărul e că fi-miu are antecedente. În vară, în peștera Polovragi, a aruncat un bănuț în fântâniță și a zis: eu îmi doresc o înghețată. Nu cred că a mai auzit fântânița asemenea dorință vreodată.
V-am pupat.

Copiii spun lucruri trăznite, dar adevărate – episodul 5: Secretul votului

Duminică am fost la vot. Cu fi-miu, ca să nu se plictisească acasă. Și l-am băgat cu mine în cabină. Nu m-am gândit că încalc legea, m-am gândit că dacă îl las în secție sigur se bagă prin urne pe acolo, și atunci chiar intram la tentativă de fraudare a alegerilor.
L-am băgat în cabină, l-am ridicat în brațe să vadă copilul de mic ce înseamnă să pui o ștampilă cu simț de răspundere, și după ce am ștampilat cele două buletine l-am lăsat pe el să le introducă în urnă, spre marea lui bucurie și mândrie.
image

Când am ajuns acasă a „raportat” imediat îndeplinirea misiunii: Mami, am fost cu tati și am votat. Tati a pus ștampila și eu am pus în urnă. Și l-ai văzut pe tati unde a pus ștampila? Da!!! Unde??? Pe foaie!!! 
Și nici măcar nu am apucat să îl învăț despre secretul votului.
Sursa foto: www.cabral.ro

Posted from WordPress for Android