Amestecate

Am avut un week-end atât de plin încât nici nu știu ce titlu să pun.

Bezele

 

 

Știți bezelele alea colorate de la Kaufland? Se vând în niște pungi în formă de cornet, ca cel din poza de mai jos.
Fi-miu e mare amator. Ar mânca un cornet pe zi, în fiecare zi, cel puțin.

Într-o zi eram cu el prin oraș, prin zona Gării de Nord. Și vede un puști, un aurolac, suflând cu sârg într-o pungă. La care fi-miu: Tati, vreau și eu bezele din alea ca a lu’ domnu’!

Publicitate

Prima zi de derdeluș

Luni am stat acasă. Mare bucurie pe fi-miu, dar mai mare pe mine, că aveam de deszăpezit ceva, nu glumă.

Prima zi de tăvăleală pe 2014

Am avut o zi de iarnă pe cinste.

Deși fi-miu era (este) răcit, n-am putut să îi rezistăm și am ieșit la zăpadă. Și încă în două reprize.

Dimineața am ieșit să deszăpezim mașina. Ce-i drept a fost doar un pretext, pentru că locul de parcare e cam în bătaia viscolului, și mașina mea arăta așa:

L-am lăsat pe junior să se tăvălească prin zăpada destul de mare și (încă) curată, am trebăluit și eu vreo 10-15 minute pe lângă mașină, s-a mai făcut și el că mai dă la lopată, și am trecut la sanie, eu la hățuri, piticu’ sus pe sanie.

Cum nu mă țineau balamalele să îl trag până în IOR, am zis să imbinăm plăcutul (lui) cu utilul (maică-sii) și să dăm o fugă (vorba vine) până la Kaufland. O nimica toată, trei stații de tramvai, cred că le-am făcut în jumătate de oră. După un minim de târguieli ne-am întors acasă, cu peripeții pe drum cu sacoșa buclucașă care se încăpățâna să nu stea în brațe la fi-miu, pe sanie, ci mai mult pe jos.

După o masă bună și un somn pe cinste am reluat ostilitățile în parcare, de data asta având mai mult de furcă din cauza zăpezii care se pune, se pune, se tot pune.

Posted from WordPress for Android 

1 Decembrie 2013

Anul acesta am revenit la parada militară mai optimiști și mai hotărâți decât anul trecut.

În primul rând am plecat înarmați cu steag (de la meciul de tristă amintire cu grecii, de la care n-am mai postat nimic de supărare), ca să nu mai pățim rușinea de anul trecut, când am plâns o oră din cauză că „toți copiii au steag, numai eu nu!”.

Deși ne-am mobilizat și ne-am trezit devreme, nu am ajuns suficient de devreme pentru a prinde loc „în față”, așa că la fel ca și anul trecut nu am văzut decât tehnica militară (adică mașinile și mașinăriile), nu și trupele (adică soldații). Oricum, fi-miu a fost super încântat.

Eu am fost impresionat de tehnică (deh, boală veche, tata a fost militar de carieră și o parte din pasiunea lui mi s-a transmis și mie). Am mai remarcat și faptul că armata a scos la înaintare și cele mai frumoase domnișoare și doamne din dotare, aranjându-le frumos și etalându-le în mașinile care au defilat.

E drept că la final, după paradă, copiii se pozau cu tancurile și domnii se pozau cu domnișoarele în uniformă.

Să menționez și vremea care a fost superbă: senin, călduț, uscat, excelent!

Și față de anul trecut, când nebunia de la metrou m-a făcut să o iau pe jos până la Perla și acolo să mă îndes într-un autobuz full, anul ăsta am luat frumușel un taxi și în 20  de minute eram acasă.

Pun și eu câteva poze aici, iar cine are curiozitate poate viziona mai multe poze în galeria de mai jos.

Alte poze:

A meritat, nu?

Mă „plângeam” acum câteva zile că sunt un tătic cam tomnatic.

Am dat zilele astea de o poză mai veche de a mea, foarte veche, tinând cont că a fost făcută în ianuarie 1971, când aveam 11 luni. Mi-am amintit că am o poză de-a lui fi-miu la 11 luni, adică făcută prin august 2009, deci la 38 de ani distanţă.

Îmi pare rău că nu le-am scanat înainte de a le pune în ramă, totuşi uitaţi ce a ieşit:

A meritat să aştept 38 de ani, nu?

 

Un week-end altfel

După cum s-a observat (sau poate nu) am avut o perioadă „săracă”, n-am prea scris.
Azi o să povestesc despre un weekend „altfel”, care precede săptămâna altfel.
A fost altfel pentru că am reușit să strecurăm treburile casnice de weekend cu un mare talent, astfel încât să-i permitem lui Matei distracție la maxim.
Sâmbătă dimineață ne-am limitat la tot felul de jocuri în casă (cu mami), în timp ce tati a dat ture rapide de târguieli.
După masă am mers în Orășelul Copiilor, la Brâncoveanu. Auzisem că s-a modernizat, văzusem zidurile noi, de cetate, dar n-am mai fost pe-acolo de la „facelift”.
Așa că am mers sâmbătă după-amiază. Prima impresie: aerisit și curat. Au dispărut mulțimea de chioșcuri și tarabe, s-au împuținat conlocuitorii, fără însă a dispărea.
Distracții destul de puține, pentru cât e parcul de mare, a dispărut trenuleţul care făcea turul orăşelului, dar prețurile sunt ok: 5 lei marea majoritate a jocurilor, cât o fisă de mașinuță în IOR.
S-a dat în vreo 5 drăcii din astea, în două singur și în trei cu tati (caracatița, bumper car, mine coast train). După asta a mai zburdat vreo oră pe la leagăne.

Și pentru că a fost băiat cuminte și ascultător, și ieri și azi dimineață la biserică, am repetat figura, cu promisiunea că „ne dăm doar în 3 jucării”, care totuși au fost 4. A primit una bonus că a reușit să îl urce pe tati în Montagne russe.
Pentru el a fost o încântare, pentru ta-su mai puțin, că nu mă mai dădusem de vreo 15 ani în așa ceva, și mi-au cam tremurat grisinele minute bune după ce am coborât :))

 

Poze în montagne russe nu avem, pentru că lui mami i-a fost teamă să se uite şi prin telefon :))

Duminică seara am fost la locul de joacă din Auchan. Are câteva chestii mişto, cum ar fi mica trambulină, suflanta cu aer cu bile, tobogane şi alte chestii, dispuse pe vreo 3 nivele. Ce nu îmi place este că vizibilitatea din exterior e cam proastă, una – două îţi scapă plodul din ochi şi îţi trebuie minute bune până îl reperezi din nou. Asta nu ar fi mare problemă, dar nu există nici un fel de securitate, începi să îţi faci gânduri negre pentru că absolut oricine poate pleca de acolo cu orice copil, cu condiţia ca plodul să nu vocifereze mai mult decât e cazul. Asta pe mine mă sperie, sincer să fiu.

Fi-miu s-a făcut şi în seara asta Spiderman, şi una peste alta a fost un weekend reuşit.

Mi-am propus să ieşim neapărat din Bucureşti în săptămânile următoare.

Hai să avem o săptămână excelentă!

Posted from WordPress for Android

Weekend cu peripeții

Am avut 2 mari pățanii week-end-ul ăsta.
Mai întâi vineri. Am luat piciul de la grădiniță și

Drumul de la „TĂTICULE” la „BABACULE” şi invers

Am dat astăzi din întâmplare, pe Facebook, de o poezie simplă, simplă, simplă, cu nişte versuri parcă scrise de un copil de 10 ani. De obicei nici nu-mi opresc privirea pe aşa ceva, dar mi-a sărit în ochi TĂTICULE, scris chiar aşa, cu majuscule, şi mi-am adus aminte cum, cu câteva săptămâni în urmă, puştiul meu mi-a zis pentru prima oară „tăticule”, nu „tati”, ca de obicei, şi m-am topit ca untul la soare. Cam la fel m-au topit şi versurile astea, şi mi s-au cam umezit ochii.

Citiţi şi voi această poezioară:

Cind sunt copiii nostri mici
Noi pentru ei suntem TATICI
Ce gingas e, si suna bine
TATICULE, mi-e dor de tine

Dar anii trec si deodata
Nu mai esti TATIC, acum esti TATA
Dar si asa tot suna bine
TATA, …imi este dor de tine

Dar cresc, nu le mai esti pe plac
Din TATA, tu devii BABAC
Si vorba suna trist si gol
BABACULE, …mai da-mi un pol

Dar viata e un foc de paie
Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, in ras e luata
TATAIE,… ia mai las-o balta…

Si-n anii care-ti mai raman
Te vor numi doar AL BATRAN
Si vorba lor te nauceste
BATRANE,… ce-ti mai trebuieste ?

Copile, tu sa ai stiinta
Am fost un tata cu credinta
Si din putin, de-a fost sa fie
Eu am rabdat, si ti-am dat tie

Dar fa-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Sa-mi zici ca in copilarie
TATICULE, mi-e dor de tine….

Titlul postului mi-a fost inspirat pe twitter de Alex Mieluş.

Ofertă specială de Valentine’s Day

Am văzut ieri, pe twitter, o ofertă specială a celor de la IKEA, pentru Valentine’s Day.