Aţi făcut cursuri de prim ajutor?

Am citit ieri şi azi pe blogul lui Cabral un articol interesant în două părţi (aici şi aici).

Omul relatează o întâmplare nefericită la care a fost martor şi la care, punându-şi în valoare cunoştinţele dobândite la Cursuri de Prim Ajutor şi dând dovadă de calm, sânge rece şi OMENIE, a devenit pentru mulţi EROU.

Cabral dă dovadă de modestie şi spune că a făcut un lucru absolut normal. Asta în timp ce alţii doar încetineau şi făceau poze. Doar că ştiţi cum e pe la noi, normalitatea a devenit „ciudată”.

Articolul m-a pus pe gânduri. Nu ştii când vine momentul în care poţi da o mână de ajutor unor necunoscuţi sau, Doamne fereşte, să scoţi pe cineva drag la liman.

Aşa că m-am hotărât să fac cât de curând aceste Cursuri de Prim Ajutor.

Am găsit, foarte uşor, o asociaţie care organizează astfel de cursuri.

Voi ce părere aveţi?

Anunțuri

Bişnita cu bilete la meciul Steaua – Chelsea

steaua_chelsea_56017000

După cum probabil ştiţi, biletele puse în vânzare online sâmbătă seară s-au epuizat repede-repede. Colac peste pupăză, clubul Steaua a anunţat că nu vor fi bilete disponibile la case, aşa că şanse de a-ţi procura un bilet nu prea mai sunt.

Spun nu prea pentru că mai există bişniţa oficială, la vedere, pe care eu am descoperit-o abia ieri.

O simplă căutare pe okazii.ro îţi oferă nenumărate variante, unele de bun simţ, altele cu adevărat hilare.

Am văzut bilete pornind de la 150 lei la Peluză, dar şi cu 2.000 bilet VIP sau cu 2.500 lei la tribuna a 2-a!!!

Ce mă frapează: bişniţarii ăştia (mă rog, să zicem că cea mai mare parte sunt bişniţari, poate sunt şi unii care au un bilet – două în plus, deşi mă îndoiesc) chiar nu au frică de nimic, nu-i poate întreba nimeni de sănătate? Nu se poate face nimic pentru a limita acest fenomen?

Mi-aduc aminte că la finala Europa League de anul trecut, când am făcut comanda de bilete online mi s-a cerut pe lângă numele complet pentru fiecare posesor de bilet, şi CNP-ul. E drept că nu le-am văzut printate nicăieri pe bilet, şi nici nu m-a întrebat nimeni de vreun act de identitate la intrarea pe stadion, dar măcar era ceva descurajant pentru (unii dintre) bişniţari.

Sursa foto: aici

NU daţi mai departe, NU INTERESEAZĂ pe nimeni!

Ieri am văzut şi eu în timeline-ul meu, distribuite nu mai ştiu de cine, cuvintele Izabelei Baxan pe care le reproduc mai jos. Mi-a plăcut şi m-a inspirat şi reacţia Sabinei.

Citiţi şi voi şi spuneţi-vă părerea (dacă mai e ceva de spus). TRIST!

NU DISTRIBUITI MAI DEPARTE CA NU INTERESEAZA PE NIMENI:

Am luat aur la Olimpiada Internaţională de Mate!!!
Aşa, şi?!
Sunt vreo şase. Cinci băieţi si-o fată. Doi dintre ei au benoacle. „Feţe de tocilari”, aşa gîndeşte lumea despre ei! Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia de au 15-şpe milioane de lei vechi si halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la „trei stele”, ultra-all inclusive, în Grecia, alături de soţia sa, o „mîhnită” de profă de biologie.
La aeroport nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie:”România”. Aeroportul se întrebă: „Ce e, mă, cu amărîţii ăştia?” Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gît le atîrnă medalii. La unii, de aur. „Dacă sînt sportivi, de ce nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” continuă întrebările. Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! Cînd îl afişează, o fac cu mîndrie. „Bă, esti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu… Cine sînt?” Da, chiar aşa, cine sînt de nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de rude?

1. Omer Cerrahoglu – Primul cu benoacle. Clasa a XI-a, vine din Maramu’, din Baia Mare. Avea 14 ani cand cucerea prima medalie de aur, la Bremen , Germania , în 2009. N-a vrut să dezamăgească, aşa că acum a venit tot cu cel mai preţios metal la gît.

2. Radu Bumbăcea – Fără benoacle. A luat – culmea nesimţirii! – BAC-ul, la „Tudor Vianu”, in Bucureşti. Aur la Amsterdam şi în Kazahstan. Adoră literatura, ştiinţele si-a fost, deja, acceptat la Cambridge . Pentru cei care n-au timp să caute pe Google, băieţii de aici au pornit la drum Universitatea în 1209, cam pe vremea cînd noi ne apucam de cnezate si voievodate.

3. Ioana Tamaş – la 18 ani a primit premiu pentru întreaga activitate. Singura fată din lot – fără nici o legătură cu fotbalistul! De cînd era în şcoala generală, la Nr. 79, rupea pe matematică. În primăvară a primit premiul „Laurenţiu Panaitopol” pentru întreaga activitate de olimpic pe parcursul şcolii! „Poftiiiim???!!! N-are nici 20-j de ani şi primeşte diplome pentru „întreaga activitate”?! A, şi ea are benoacle. Unii poartă ochelari din cauza jocurilor pe calculator sau Wii. Ei, pentru c-au citit prea multe cărţi.

4. Tavi Drăgoi – E pasionat de chitară, informatică şi electronică. A luat doar „argint”, dar a fost acceptat, deja, la Harvard! Completare. „Harvard” desemnează o Universitate din SUA, fondată la 1636, cu 140 înainte ca americanii să se pună pe făurit state. Pur statistic, pe aici au trecut 75 de omuleţi care au luat premiul Nobel la diferite discipline!

5. Alt benoclist, Fane (Ştefan) Spătaru, from Alexandria – atenţie, Alexandria de Teleorman, nu de Egipt! S-a”încălzit” pe plan local, la Balcaniada din Turcia, de unde a venit cu aur. Acum a coborît o treaptă, a luat doar argint, dar e mezinul trupei, are şanse.

6. Fane (Ştefan) Ivanovici – Vine din Bacău . Cei mai buni prieteni ai lui? Newton, L’Hospital, Gauss…

7. Radu Gologan – e coordonatorul. Prof în Poli, în Bucuresti. 10 ani ca preşedinte al Comisiei Naţionale a Olimpiadei de Matematică.40 de articole de cercetare, peste 30 didactice, cărţi, bla-bla-bla. Le-a vorbit unor studenţi din Rusia, Franţa, SUA, Germania .

În concluzie, nişte tocilari! Iată Delegatia României participantă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Locul 1 pe Europa şi locul 10 în lume (din 100 de ţări, într-un clasament neoficial). Două medalii de aur luate în Argentina , la Mar del Plata, la cea de-a 53-a ediţie. Pe cine interesează, însă, o astfel de ştire? În ţară avem 120.000 de nebacalaureaţi. „Pacyno” se dă cu gel cînd merge să afle rezultatele la BAC. La Iaşi , de trei ani, la acelaşi liceu, NIMENI n-a luat examenul. Iar noi vorbim despre nişte puşti de 16-18 ani care uimesc lumea! Gata, şi aşa povestea e cam lungă…

Apropo, aţi aflat că nea Gigi (asta vara) s-a suit pe maşină şi-a dirijat circulaţia, la trei dimineaţa, în Mamaia? Sau ca Salam si Adrian Copilu’ Minune au mai multi fani (si ai multi bani) decat aveau George Enescu, Eminescu si Brancusi, la un loc?!
‘BRAVOS NATIUNE, HALAL POPOR ! PRIVITI EROIC LA TELEVIZOR!”

Aniversară

Azi e ziua mea. A câta oară? A 43-a. Mult, puţin, cine ştie?

Copil am făcut, casă mi-am luat (mă rog, e apartament, nu casă, şi l-am cumpărat, nu l-am ridicat eu), mai am de plantat un pom.

Încercam să-i explic lui fi-miu cam câti ani am eu. Îi tot spuneam de 43, el reţinea numai 4 şi se distrează tare că „şi eu am 4 ani”.

Eu criza de la 40 de ani am făcut-o precoce, pe la 30, aşa că am scăpat de grija asta. De la 41 am decretat că merg pe 50, iar pentru cine mă întreabă câţi ani am, răspunsul e unul alintat: treizeci şi treişpe (de azi).

Aşa că: LA MULŢI ANI SĂNĂTOŞI vă doresc şi vouă.

Gri

E atât de gri afară încât îmi vine să plec acasă.

E atât de gri afară încât, ajuns acasă, m-aş băga direct în pat.

E atât de gri afară încât, vârât în pat, aş face o infuzie de AC DC, Led Zeppelin, Scorpions şi Iris.

E atât de gri afară încât, ascultând muzica favorită, m-aş scufunda în amintiri, mai mult sau mai puţin plăcute.

E atât de gri afară încât, înotând prin amintiri, mi-am dat seama că sunt la servici 😦

Hai s-avem o zi frumoasă!

Leapşa şi… premiu

După şase luni de blogărit am primit şi primul premiu (insert emoticon cu aplauze prelungite, ovaţii în picioare) 😀

Mara a fost drăguţă şi mi-a trimis premiul împreună cu o „leapşă”.

Premiul e ăsta:

Leapşa e asta:

„1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei care ţi-a nominalizat blogul.
2. Scrie 11 lucruri despre tine pe care vrei să le afle şi ceilalţi.
3. Răspunde la întrebările formulate de cel care te-a nominalizat şi inventează la rândul tău un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi vei nominaliza.
4. Nominalizează 9 bloggeri pe care îi admiri şi care au mai puţin de 200 de followers şi premiază-i.
5. Anunţă-i şi pe ei că au luat un Liebster, ca să aibă de ce să se bucure.”

Să purcedem:

1. Mulţumesc Mara!

2. Sunt căsătorit, tătic de băiat, fericit, fumător, nebăutor, nu trag pe nas, microbist, stelist, rocker, am blog de juma’ de an, am doi nepoţi şi două nepoate.

3. Întrebările Marei:

1. Remuşcări sau regrete?
Regret că nu m-am plimbat mai mult cu doamna mea  prin lume înainte să apară moştenitorul (e drept că nici nu apăruseră toate site-urile de reduceri care sunt acum)

2. Ce vicii aveţi?
Fumatul, fir-ar el să fie.

3. Când eraţi mici, ce voiaţi să vă faceţi când o să fiţi mari?
Doctor, parcă.

4. Un motiv pentru care v-aţi trage pe loc o pereche de palme.
Nu m-am lăsat (ÎNCĂ!) de fumat.

5. Cu ce vă încărcaţi bateriile?
Cu fi-miu (zilele) şi cu o oră-două de bănănăit pe net (seara).

6. Ce vă scoate din sărite?
Nesimţirea.

7. De ce vă e cel mai frică în viaţă?
Să nu mai fie bolnav cineva dintre cei dragi.
8. Ce vă place cel mai mult la poporul român?
Că e descurcăreţ.

9. Care ar fi cel mai frumos cadou pe care aţi vrea să-l primiţi de la partener?
Să câștige la loto, că avem multe de făcut cu premiul.

10. Ce v-aţi dori pentru blogul vostru?
O grămadă de plugin-uri care nu se pot instala pe blogul meu făcut MOCA 😀

11. Cea mai mare dorinţă pentru următorul an.
Să fim sănătoşi.

N-am nici un fel de inspiraţie, aşa că vă las să răspundeţi la aceleaşi întrebări pe care le-am primit de la Mara.

4. Şi nominalizaţii sunt: 30rocks, Adiutza, Denisa, Raluca, Alioja, Pishky, Nwradu, Gabriel Ursan, Giolly.

Dacă v-am deranjat pe vreunul din voi cu „leapşa” asta, îmi cer scuze. Dacă nu, simţiţi-vă premiaţi şi puneţi-vă abţipildul! :D. A, şi probabil mulţi dintre voi aveţi mai mult de 200 de followers, scuze din nou. Şi aş mai fi nominalizat alte bloguri, dar deja primiseră leapşa.