De-ale lu’ fiu-meu – ep. 4: Prima cină gătită la bucătăria primită de la Moș Crăciun

Fi-miu are veleități de bucătar, ați văzut.
Astă seară ne-a pregătit o cină deosebită: Mițu la cuptor:-)

image

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

2012 in review

Asta e surpriza celor de la WordPress.com. Eu nu am știut că ei pregătesc așa ceva (de, sunt și eu la început, apropos, voi știați de raportul ăsta pe care îl generează ei?) ei nu au știut de bilanțul pe care l-am făcut eu aici (sau nu le-a plăcut cum l-am făcut eu și i-au dat ei o formă mai frumoasă), cert e că a ieșit chestia de mai jos.

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 6,800 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 11 years to get that many views.

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Răzbunarea celor de la Springtime

După cum povesteam mai demult, acum ceva timp m-am făcut de cacao la Springtime.
Azi s-au răzbunat. Mai întâi am cerut o cafea, un cappuccino, ceva. Mi-au zis că nu mai au pahare pentru băuturi calde, doar pentru ciocolată caldă eventual. Probabil o serveau rece, n-am intrat în detalii. Am renunțat și am cerut o Cola la 0.5 l. Mi-a cerut 5 lei, i-am dat și mi-am amintit că printre cele o mie de carduri inutile pe care le car după mine există și unul de la Springtime. Mă scotocesc prin buzunare, îl întind triumfător, și primesc reducerea: de la 5 lei la 4.25. Oho, deja îmi frecam mâinile, o reducere de 15% nu e de neglijat, nu? Dar, ce să vezi? „Nu avem rest, nu aveți bani potriviți? Nu!”  Ei, de ce să lase el 25 de bani de la el, cel obligat să dea rest, când pot lăsa eu de la mine reducerea de 15%, nu?
Peste 20 de minute revin la ei, era același tip la casă, amabil de altfel, îmi mai iau o pizza, iar nu are să dea rest 20 de bani. Și m-am cam opărit. I-am zis: 20 de bani de-aici, 75 de bani de la suc, gata, m-ați făcut de 1 leu pe ziua de azi. S-a uitat disprețuitor la mine, a băgat mâna mai adânc în casa de marcat, și mi-a pus în silă 20 de bani pe tejghea.
Acum să nu fiu greșit înțeles, am lucrat și eu în tinerețe într-un bar, știu ce-i aia șpaga, dar lasă-mă pe mine să îți dau, nu mă fura că simt că mă iei drept prost și NU îmi place!

Posted from WordPress for Android

Cum a fost 2012 pentru mine și mai ales cum sper să fie 2013

A fost un an greu, foarte greu. Primele luni au fost înfiorătoare chiar, dar pe măsură ce timpul trecea, orizontul mi se lumina. A doua parte a fost mai bună, mult mai bună, și asta m-a și împins să încep să scriu aici. Adunasem multă tensiune, multă tristețe, multe frustrări; trebuia să refulez undeva. Și am năvălit aici, în lumea asta virtuală în care ne cunoaștem și nu prea, și m-am pus pe plâns scris. La început mai timid, mai temător, mai poticnit, apoi am prins tupeu curaj. A crescut numărul vizualizărilor, au apărut și comentariile, nu mi-a zis nimeni că ar trebui să mă las, așa că am continuat să scriu, din ce în ce mai mult, nu știu dacă și mai bine. În patru luni și jumătate am scris aproape o sută de articole, am aproape 7000 de vizualizări (cam câte are un blog serios pe zi), sunt citit în 35 de țări (asta mi se pare foarte tare), de către români, bineînțeles, din Chile până în Hong Kong și din Canada până în Thailanda, am cam 150 de comentarii, așa că probabil voi continua.
Pentru 2013 îmi doresc în primul rând să fie fi-miu și toți cei dragi mie sănătoși, să ne fie zilele cel puțin la fel de frumoase ca ultimele zece ale acestui an, să mă mut și, vorba aia: să facem bine ca să nu fie rău. Și vouă vă doresc să vi se împlinească toate visurile.
LA MULȚI ANI!
Să ne citim sănătoși!
image
Sursa foto: aici

Posted from WordPress for Android

Somnul de după amiază

De când am intrat în concediu, adică din 21 decembrie, nu a fost după amiază în care să nu dorm cel puțin o oră. Chestia asta e foarte reconfortantă, și se combină de minune cu faptul că fi-miu nu se mai trezește fix la 7 dimineața, ci se mai întinde până la un 8 spre 9. Așa că în ultimele nouă zile, deși mă bag la somn după 1 noaptea, am o medie de vreo 8 ore de somn pe zi, ceea ce nu s-a mai întâmplat de dinainte de „apariția” lui fi-miu.
Și când mi-amintesc ce chinul naibii era să dorm după amiază când eram mic 😀
Tu dormi după amiază?
Hai, somn ușor!

Posted from WordPress for Android

De Sfântul Ștefan

Și am serbat și Sfântul Ștefan, cu Ștefan cel mic (al meu), cu Ștefan cel mare (al surorii mele) și cu Bogdan (al doilea nepot). După cum vedeți, copiii ăștia sunt cam „cibernetici”, noi ne jucam altfel, dar deh, vremurile se schimbă și constat că am ajuns la vorba lui taică-meu: pe vremea mea…

image

image

Posted from WordPress for Android