La mulţi ani de 100 de ori, Bunica!

Când aveam vreo șase ani iar sora mea vreo trei , deci cam acum 37 de ani, părinții mei s-au hotărât sau au fost nevoiți să ne schimbe bona pentru a doua oară. La primele două au renunțat din diverse motive.
Au ales o vecină trecută de 60 de ani, pensionară, fostă educatoare la grădinița CC-ului, cum aveam să aflu mai târziu.
Era o femeie foarte caldă, cu mare dragoste de copii, o mână de om de un metru jumate și vreo 50 de kilograme dar cu un suflet imens și o putere de muncă năucitoare. Era foarte respectuoasă cu toată lumea în general și cu părinții mei în special; îi aprecia enorm pe ai mei și ne povestea deseori despre bunicii noștri pe care îi cunoscuse.

A fost un an de zile bonă la Londra, la fetiţa ambasadorului român de acolo. Ne-a spus o groază de poveşti despre perioada aia, dar pe mine m-a fascinat povestea despre concertul Beatles la care a fost. Voi câte persoane care i-au văzut pe Beatles cunoaşteţi?
În scurt timp a devenit parte din familia noastră. Mergea cu noi în weekend-uri la „iarbă verde”, la pădure, sau ne ducea la teatru, la film, în Orășelul Copiilor, și asta se întâmpla chiar în zilele ei libere, dacă ai mei lucrau sau aveau alte probleme. Mergea cu noi în vacanță la Brașov, la bunici, și apoi, când aceștia n-au mai fost, la unchiul și mătușa mea. Era invitată la petrecerile de familie care se țineau destul de des la noi, dar o și luam cu noi când mergeam la verii mei la petreceri.

Pe bunicii mei i-am prins destul de puțin. Bunica din partea tatălui a murit înainte să mă nasc eu, bunicul a murit când aveam 4 ani, iar părinți mamei, cei din Brașov, pe care îi vedeam în vacanțe, au murit când aveam 8 ani (bunicul) și 11 ani (bunica). Pot spune cu mâna pe inimă că Tanti (așa îi spunem) a fost pentru noi BUNICA.
Să vă spun despre ea că avea un nepot de seama mea, cu care eram bun prieten. Din cauză că părinții lui s-au despărțit el a plecat împreună cu mama lui la Timișoara, și cred că și Tanti avea nevoie de niște copilași așa cum și noi aveam nevoie de ea.

Au trecut anii. Prin ’85 viața ne-a dat prima lovitură: ne-am pierdut mama, răpusă de o boală nemiloasă. Tanti a fost alături de noi și, deși trecuse de 70 de ani, a zis că nici nu se gândește să ne lase, că nu îi trebuie nici salariu (care oricum nu era mare, dar în modestia ei spunea tot timpul că ei îi ajunge pensia, că nu îi trebuie bani de la noi), dar că mai stă cu noi până ne mai revenim.
Țin minte că veneau la mine prieteni, colegi de liceu.  Apărea imediat, întreba dacă vrem să mâncăm, sau o cafea, ceva, schimba cu noi 2 vorbe și dispărea, nu stătea niciodată în gura noastră, spre deosebire de majoritatea bunicilor şi părinţilor prietenilor pe la care mergeam și eu.
Când am terminat liceul, Tanti avea 75 de ani și a ieșit în sfârșit la pensie, de la noi. Dar asta doar teoretic, în sensul că nu mai venea la noi la servici, venea doar așa, să vadă ce facem, sa vadă dacă avem ce mânca, să mai bem o cafea, să mai povestim. Venea aproape în fiecare zi, dar niciodată, absolut NICIODATĂ nu ne deranja că venea. Era parte din familie, doar că nu locuia cu noi, ci vis-a-vis.

La Revoluție am aflat că ea îl știa pe Petre Roman, că îl avusese în grupa ei la grădiniță. I-am zis, în glumă: hai la el, să îi ceri mărire se pensie, că l-ai șters la fund când era mic. Nu-mi trebuie mie bani, zicea ea.

După Revoluție ne „ciondăneam” toată ziua, ea cu tata erau cu Iliescu, eu eram cu ăilalți, dar fără patimă. Eu eram cu Steaua, ea cu Dinamo. Deși făcuse 80 de ani era cu mintea limpede, citea ziarele, asculta radioul, se uita la televizor și, o să râdeți, când avea Dinamo un meci mai important, se ducea la biserică și aprindea lumânări pentru ei. Încă se ținea sprintenă, dacă mergeam cu ea la cumpărături cu greu mă țineam după ea.

În’ 96 l-am pierdut și pe taică-miu, și iar Tanti a fost aproape de noi. Avea 83 de ani și încă era în putere. Începuse însă să o supere că vedea cum mor în jurul ei oameni mai tineri (părinții mei, unchiul meu din București – vărul lui tata) și majoritatea prietenelor și vecinilor ei.
În vara lui ’96 a alunecat pe scări și și-a fracturat șoldul. Am chemat Salvarea, m-au învățat vecinii ei să nu spun la telefon vârsta reală, că nu mai trimit ăia nici o mașină. Am mințit, am spus că are 53 de ani, dar după două ore nu sosise nici o mașină. Mi-am luat inima în dinți și am urcat-o în mașina mea, am dus-o la spital. Radiografie, ghips și am luat-o acasă. A stat la noi vreo două săptămâni. Fierbea. O deranja faptul că era neputincioasă, că depindea de noi, dar mai ales că „ne deranjează”. După două săptămâni, incredibil, s-a refăcut foarte bine, i-au scos ghipsul și a putut să se miște singură, din nou.

In 2002 sora mea a născut primul copil. Eu deja mă mutasem din cartier, dar Tanti venea pe la sor-mea zilnic. Şi eu treceam des pe acolo şi o vedeam măcar o dată pe săptămână. De când s-a născut Ştefan, era mai toată ziua pe acolo, dând o mână de ajutor, un sfat, îl mai supraveghea pe cel mic cât mai făcea sor-mea una – alta prin casă. Îl iubea pe Ştefan ca pe nepotul ei. Peste mai puţin de 2 ani a apărut şi Bogdan, fratele lui Ştefan. Tanti parcă întinerea în prezenţa lor. Una – două îşi făcea drum vis – a – vis, să îi vadă pe cei mici. Şi deja se apropia de 90 de ani.

Am uitat să spun că a participat la toate evenimentele din familia noastră, în ultimii 35 de ani: nunţi, botezuri, înmormântări şi parastase (multe, prea multe, din păcate), chiar şi în ultimii ani, când a devenit mai puţin puternică, au mai lăsat-o picioarele şi ochii. Se bucura pentru noi şi se întrista pentru noi.

Pe la începutul anilor 2000 a început să se plângă de  dureri la un sân, de ceva umflături, chestii din astea. Am fost la medic, ne-a spus (nouă, nu ei) că are o tumoare, că ar trebui s-o deschidă ca să vadă de ce natură este, dar că nu crede că se mai bagă cineva la o pacientă de 90 de ani. Noi am zis „asta e” şi am sperat să fie o tumoare benignă şi să nu urmeze o suferinţă lungă, cum am văzut la părinţii mei.

La un moment dat, într-o după amiază, când am venit de la servici am găsit-o la noi acasă. Mi-a spus că fiul ei, care locuia în Bucureşti şi care o vizita cam de două ori pe lună, a fost luat cu Salvarea de acasă, şi m-a rugat să merg cu ea să îl caute. I-am zis să stea liniştită, că îl caut eu şi după aceea mergem împreună. Am luat legătura cu vecinii lui, am aflat la ce spital a fost dus, am ajuns acolo, am întrebat de el dar… murise. Ce să fac, cum să îi spun? Am luat-o cu binişorul, dar a înţeles imediat despre ce e vorba. A plâns puţin, dar, spre uşurarea noastră, a trecut cu bine şi de şocul ăsta.

Acum cinci ani îşi cam pierduse puterile. Îi era din ce în ce mai greu să coboare scările (stătea într-o casă, la etaj). Nouă ne era dificil să mergem la ea, pentru că din cauza asta trebuia să îi deranjăm mereu pe vecinii ei, să ne descuie uşa ca să urcăm la ea. Altcineva nici nu o mai vizita, prietenele ei s-au „rărit”, iar din familie nu mai eram decât noi. Cei cu care locuiau au hotărât că e mai bine să îi găsească un azil, să aibă parte de supraveghere medicală şi de companie.

Am fost întâi cu ea în vizită acolo, să vadă locul şi să spună dacă îi convine. N-ar fi vrut ea să plece de acasă, dar care bătrân vrea să plece din casa lui? Pe drumul de întoarcere spre casă, i-a spus doamnei mele că a visat că va avea un băiat. Noi încercam de ceva vreme să facem un copil şi până atunci nu reuşisem. Iar BUNICA (aşa începusem să îi spunem, de când au învăţat copiii lui sor-mea să vorbească, ei i-au spus primii aşa) mai avea un singur of: îmi tot spunea că vrea să trăiască să mă vadă şi pe mine tătic. Peste câteva zile am aflat că vom avea un copil, chiar un băiat, iar BUNICA a fost în culmea fericirii, participând la 96 de ani la botez.

Apoi am mutat-o la acel Cămin de Bătrâni, la ieşirea din Bucureşti spre Popeşti Leordeni, un loc foarte primitor, curat, cu nişte măicuţe extraordinare.

Acolo a văzut-o un medic. Tumoarea crescuse, devenise supărătoare. „Nebunul” a hotarât să o opereze. Ea şi-a dat consimţământul, zicând că nu mai are nimic de pierdut, noi de asemenea, pentru că începuse să se chinuie.

La 97 de ani a ajuns pentru prima oară în viaţa ei la spital. A fost operată şi, când s-a trezit din anestezie, i-am mulţumit lui Dumnezeu şi am fost convins că prinde „suta”.

Când şi-a revenit a cerut la toaletă. I s-a explicat că nu se poate, că n-are voie să coboare din pat, că are sondă. S-a revoltat profund, a spus că ea nu e copil mic, să facă pe ea. A fost nevoie de două asistente să se lupte cu un boţ de om de 97 de ani care vroia să se dea jos din pat şi să meargă la toaletă.

Până la urmă s-a abţinut două zile, până a avut voie să se deplaseze. Am furat-o din spital a treia zi după operaţie, pe seară, o asistentă spunându-mi că dl doctor i-a dat voie să plece, dar nu mai era în spital pentru a-i face ieşirea. Mi-a promis că trimit ei actele la Cămin, aşa că i-am spus: hai să plecăm! Atât i-a trebuit: aproape a luat-o la fugă, în cămaşă de noapte, pe hol. Am prins-o, am îmbrăcat-o, şi am dus-o la cămin.

Acolo a fost absolut emoţionant: era aproape ora 21.00. Niimeni nu dormea, toţi o aşteptau, şi au aplaudat-o când am intrat pe uşă. Colega ei de cameră, o „puştoaică” de vreo 80 de ani, îi pregătise pe pat o floricică, o portocală, o ciocolată, o napolitană, chestii de-astea. Credeţi-mă că mi-au dat lacrimile.

Se împacă bine cu toată lumea, e aceeaşi femeie cumsecade din totdeauna. Ca să vedeţi cum îi merge mintea la anii ăştia, vă spun că are vreo 3 colege pe care le învaţă franceza, iar acestea îi dau din desertul lor. Stă cu urechea la radio foarte mult, e la curent cu politica şi cu Dinamo!

Eu şi sora mea o vizităm cât de des putem, şi când vremea de afară ne permitem mergem şi cu cei mici, care zburdă prin părculeţul de la Cămin, spre marea ei bucurie.

A venit şi nepotul de la Timişoara să o anunţe că se însoară, apoi a sunat-o să îi spună că o să aibe şi el un copil, şi BUNICA e în culmea fericirii.

2012-08-04 11.49.50

Mâine împlineşte 100 de ani! Mergem acolo tot familionul, mari şi mici, să o sărbătorim.

Promit să revin cu poze.

LA MULŢI ANI, BUNICA!

P. S. Sper că de data aceasta voi, cititorii mei „tăcuți”, care nu comentați de obicei, și care ați avut norocul să o cunoașteți pe Doamna Călinescu, să aveți îndrăzneala să scrieți două vorbe despre ea. Vă promit că i le voi citi.

Oare mai ajung acasă?

Băi nene, ce-i cu ninsoarea asta? Pe mine unul m-a luat prin surprindere. M-am aşteptat vineri, sâmbătă, duminică, erau coduri galbene şi portocalii şi vinete şi ce mama naibii culori mai ziceau ăştia, dar în afară de ceva vântoase şi o ninsoare destul de anemică n-am văzut mare lucru.

Şi azi dimineaţă s-a pus pe nins. Nu era vorba că o să fie mai cald săptămâna asta?

Dimineaţă, până la servici, a fost cam nasol. Semaforul de la intersecţia Căii Vitan cu Şoseaua Mihai Bravu nu mai funcţionează de o săptămână, dar măcar erau poliţai care mai descâlceau treaba pe acolo. Azi, pauză poliţie, şi s-a simţit. La intersecţia Tineretului cu Cantemir, blocaj maxim. Eu nu pot nici acum, după atâţia ani, să îi înţeleg pe ăia care se bagă ca musca în curul calului în intersecţie. Văd că e blocată, dar ei se bagă, că au verde. Ce dacă n-au unde se duce, să fie şi ei acolo, că e dreptul lor, au verde! Sau mai blochează şi câte un tramvai, două, ca să fie tacâmul complet. Eu pe ăştia i-aş lăsa pietoni vreo lună, aşa.

Şi acum mă uit pe geam, toarnă, toarnă cu zăpadă, şi eu am 20 de kilometri până acasă, plus un drum bonus dus-întors din Dristor până la gară.

Baftă mie!

Hai să avem o săptămână excelentă!

La derdeluș

image

image

image

Am avut în ultima vreme o perioadă nasoală, ca orice om. Probleme personale, probleme de servici, ca orice om. Dar azi am avut o seară superbă, probabil ca orice om. Până azi, fi-miu nu prea s-a bucurat de sanie. Acum 4 ani era prea mic, acum 2 ani până am găsit eu o sanie pentru pitic s-a cam dus zăpada, acum 1 an a fost și zăpadă, și sanie, dar tocmai începuse grădinița și, în loc să jongleze cu bulgări, jongla cu antibiotice și siropuri, fiind răcit cam toată iarna. Așa că azi, deși e un pic răcit, l-am luat pe sus împreună cu doamna mea, ne-am întâlnit cu sor-mea și cu nepotul cel mic, și am intrat în Parcul 23 August (eu am trăit 20 de ani lângă Parcul 23 August, și mi-e peste mână să îi spun Parcul Național). Nu era nici prea frig, vântul nu bătea, lume puțină, într-un cuvânt a fost SUPERB! Ne-am dat cu toții cu sania, copiii s-au mai dat și pe fund, iar fi-miu a fost în al nouălea cer: a zburdat în sus și în jos, pe sanie și pe lângă sanie, l-a copiat pe vărul lui în toate trăznăile, și cu greu l-am dezlipit de pe pârtie după aproape două ore. Ieșiți cu copiii afară, jucați-vă cu ei în zăpadă, e un sentiment unic, merită să îl trăiți din plin.

Bolnavii de cancer condamnați de guvern la moarte anticipată De Simona Tache

Simona Tache scrie azi despre o problemă nu gravă, ci foarte gravă, cu care se confruntă de 2 ani încoace bolnavii de cancer din România. Între atâtea mizerii care inundă mass media, haideți să facem loc unei probleme cu adevărat importante. Hai să luăm atitudine, să strigam cu toții, pe unde putem și credem că suntem auziți, în stradă dacă e nevoie. Citiți, vă rog! http://www.simonatache.ro/2013/01/24/bolnavii-de-cancer-condamnati-de-guvern-la-moarte-anticipata/

Ce-i cu primăvara asta?

Băi fraţilor, ce-i cu primăvara asta?

Umblu de vreo zece zile cu sania în portbagaj, că nu ştii când se porneşte ninsoarea şi trebuie să îl trag pe fi-miu cu sania, şi când colo afară sunt 10-12 grade. Azi chiar mă gândesc să îl scot cu tricicleta în parc.

Prin Bucureşti se circulă de zici că e vacanţă, pe Centură nu mai stau câte jumătate de oră pentru cei 2 kilometri pe care îi am de făcut până la servici, îi fac vâjâind în 2 minute.

Păi anul trecut, pe vremea asta, cred că aveam deja la activ vreo două viscole babane şi ceva zile de stat acasă pe motiv de Centură blocată din cauza zăpezii.

Eu nu mai înţeleg nimic. Mă bucur că e plăcut afară, dar iar ne întoarcem la vorba aia: anul ăsta iarna a căzut într-o joi?

Cică de vineri vine ceva zăpadă. Hai să vedem!

Cărți vechi de vânzare

Am peste 100 de cărți vechi, apărute între 1729 – 1942 în limbile germană și franceză. Sunt cărți tehnice și beletristică. Cunoştinţele mele de limba germană sunt nule, cărţile sunt scrise cu caractere vechi, stilizate, aşa că e posibil ca unele titluri să fie greşite, lucru pentru care îmi cer scuze.

Mai jos aveţi lista completă a cărţilor. Accesând linkul de mai jos puteți vedea tabelul în format Excel. Dacă știți pe cineva interesat sa le cumpere sau aveți idee unde aș putea să le vând vă rog să mă ajutați. Mulțumesc.
http://db.tt/UGcTF7zX

Nr crt Titlu Autor An aparitie Oras Obs Limba
1 Elemente der Mineralogie Carl Friedrich Nauman 1898 Leipzig GERMANA
2 Waren kunde furden practischen Drogisten Johanes Cracau 1894 2 volume
4 Von Hongkong nach Moskau Johanes Wilda 1902
5 Die Belagerung von Port Arthur B. W. Norregaard 1906 Leipzig
6 Handbuchs der Organischen Chemie Leopold Gmelin 1870 Heidelberg
7 Allgemeines Handels Lexicon ober Enciclopadie der gefammten handelswiffenschaffen 1858 Leipzig
8 Brasilien von heute Heinrich Schiller Berlin
9 Die Chronif des Meil de Boeuf 1892 vol. 1
10 Inhalt des britten Curfus Dr. Mager 1850
11 Deutsche Revue Richard Heischer 1899
12 Swilchen Krieg und Frieden Lucian Herbert 1868
13 Emin Pascha und die Meuterei in Aquatoria A. I. Mounteney Jepshson
Henry M. Stanley
1890 Leipzig
14 Kampfe in China Theodor Ritter von Winterhalder 1902 Wien
15 Napoleon I und Clary-Bernadette. Roman aus dem Leben einer Konigin Moritz v. Kaisenberg 1901 Leipzig
16 Leitfaden fur den Unterricht inder Kunstgeschichte Dr. Ernst Wirkenhagen 1912
17 Achtzehn Monate mit Russlands heeren Freiherr v. Tetan 1907 Berlin 2 volume
19 Don der Capstadt ins Land der Waschukulumbe Dr. Emil Holub 1890 Viena 2 volume
21 Die fursten Dolgorukij Grossfurst Nikolaj Michajlowitsch 1902 Leipzig
22 Directorium, Consulat Kaiserreich 1795-1815 Paul Lacroix Leipzig
23 Bier und Zuggartner Carl Friedrich Forster 1850 Leipzig
24 Weder Kaiser Nach Konig Bruno Brehm 1933 Munchen
25 Das Kaiserreich Brasilien V. W. Sellin 1885 Leipzig
26 Die Mineralogie Dr. Gustav Suckow 1858 Weimar
27 Russich Central Assien Henry Lansdell 1885 Leipzig 2 volume
29 Emin Pascha Vita Hassan 1893 Berlin
30 Napoleon I am Schlusse Lord Rosenberg 1901 Leipzig
31 10 Jahre in Aquatoria & Ruckkehr mit Emin Pascha Major Gaetanao Casati 1891 Bamberg 2 volume
33 Alt und Neu Moriz Bermann 1883 Wien
34 Handbuch der Allgemeinen Himmelsbeschreibung Dr. Hermann J. Klein 1901 Braunschweig
35 Das Festland am Sudpol Carsten Borchgrevink 1905 Leipzig
36 Eine Orientreise Hermann Gotz 1901 Leipzig
37 In Ketten das Kalifen Karl Neufeld 1898 Berlin
38 Sammtliche Werke Ernst von Sonwalds 1858 Leipzig 2 volume
40 Briefe eines Berstorbenen Bierter Theil 1837 Stuttgart
41 Carlo Alberto und Louis Napoleon Lucian Herbert 1864 Leipzig 2 volume
43 Napoleon III Lucian Herbert 1862 Leipzig 4 volume
47 Die Grafin von Charny Alexandre Dumas 1883 Wien 3 volume
50 Baedeker’s Paris 1900 Leipzig
51 Werke Friederich Hebbels 1840 Berlin 2 volume
53 Werke Adalbert Stifters 1844 Wien
54 Victor Emanuel Lucian Herbert 1865 Leipzig 2 volume
56 Nikolaus und Metternich Lucian Herbert 1866 Leipzig 3 volume
59 Peter’s des Groken Lucian Herbert 1872 Leipzig 2 volume
61 Louis Napoleon Lucian Herbert 1864 Leipzig
62 Die Gesetze der Naturrerscheinungen Dr A. Dinner
Dr. Adolf Elsas
E. Gerland
1883 Leipzig
63 Hengs Register 1941
64 Sudafrikanische Novellen Hans Grimm 1942 Leipzig
65 Maria Theresia als Berrscherin Josef Kallbrunner Leipzig
66 Lehrbuch der Englischen Sprache Dr. Oefenius Halle
67 Anlage, Einrichtung und Betrieb der Sagewerke Robert Lippmann Jena
68 Die Baufunst der Bogel James Renie 1847 Stuttgart
69 Der Drogist Johannes Cracau 1895
70 Amusement Instructif Dr. G. Heinrich 1880 Leipzig
71 Besichte der modernen Kunst 1903
72 Jean Francois Millet Dr. F. Diez 1912 Leipzig
73 Gesamelle Berke Karl Frenzel 1890 Leipzig 6 volume
79 Gesamelle Schriffen Ludwig Bome 1880 Nurnberg 4 volume
83 Franzolische Revolution A. Papon 1841 5 volume
88 Elisabeth Egon Caesar Conte Corti 1864
89 Die Welt und die Halbwelt Joseph Turquan 1898
90 Briefe Napoleon I and seine Gemahlin Josephine Oscar Marschall v. Brederstein 1901
91 Burgerin Tallien Joseph Turquan 1899
92 Caroline Murat Joseph Turquan 1897
93 Generalin Bonaparte Joseph Turquan 1897
94 Kaiserin Josephine Joseph Turquan 1897
95 Napoleon I und die Freuen Friederich Mallon 1899
96 Der Konig von Rome Charles Laurent 1899
97 Konigin Hortense Joseph Turquan 1897 2 volume
1 Memoires Authentiques sur Beranger M.C. Leynadier 1858 Paris FRANCEZA
2 1001 nuit 1745 Paris 5 volume
7 1001 jour 1729 Paris 6 volume
13 Jean Cristophe vol. I-X Romain Rolland 1920 Budapesta 5 volume
1 Decretum Tripartitum Juns Consuetudinarii Inclyti Regni Hungariae A. Magistro
Stephano de Werbocz
1776 LATINA

Posted from WordPress for Android

Viespar.ro – Castiga bani online cat ai zice Bazzz!

Daca vrei sa (incerci sa) faci si un banut ca tot stai toata ziua pe net, incearca si site-ul asta.
Viespar.ro este cea mai complexa platforma GPT (Get Paid To) din Romania. Practic, esti platit pentru a rezolva diverse taskuri simple. Poti lucra de acasa sau de la birou, in pauze. Nu trebuie sa instalezi nimic pe calculatorul tau.
Mai multe informatii gasiti aici:
http://www.viespar.ro/?reff=c986f38ba81099b297fbd42be9029596

Posted from WordPress for Android