Foarte tare, plin de înțelesuri pentru noi, cei trecuți de … 25 de ani 🙂
Am constatat, nu o singură dată, că dracii ăştia de copii nu ştiu mai nimic despre ce au trăit părinţii lor, pe când nu erau părinţii lor, încă.
De aceea m-am gândit să scriu. Poate litera va ajunge, peste ani, în ochii Anei. Acum, nu ar înţelege-o şi, mai mult, ar agasa-o.
Aveam vreo 14 ani. Eram prin clasa a 8-a, parcă. Am primit de Crăciun, acel hulit (de către comunişti) Crăciun, un casetofon. Mic. Negru. Pe frontonul de plastic ieftin scria SHARP. Sharp, nene, nu vreo marcă de care nu auzise nimeni. Nu-i aşa că, dacă ai sub 25 de ani, n-ai auzit vreodată de marca asta? Noi auzisem. Nu era chiar Philips, dar auzisem. Îl ţineam la piept, încântat de bogaţia neaşteptată a cadoului, trăgând în piept mirosul ăla, totuşi atât de urât, de plastic nou şi ieftin. Mai aveam în casă un casetofon, mai mare, al alor…
Vezi articolul original 373 de cuvinte mai mult
Martie din Post 