De când am aflat că o să fiu tată (acum vreo cinci ani, nu vă înghesuiți cu felicitările acum), ținând cont că aveam 38 de ani, am știut că se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Am glumit de multe ori despre asta. Și totuși, azi, când s-a întâmplat, mi-a căzut cerul în cap, mi-a picat foarte nasol.
Azi în Cișmigiu, fi-miu avea o dispută cu o fetiță. Ea îi spunea că este mic, el o ținea pe a lui că este mare.
-Câți ani ai, întreabă fetița.
-5, zice fi-miu.
-Cât are, mă întreabă pe mine fetița.
-4 ani și jumătate, zic eu. La care ea, senină, lui fi-miu:
-Vezi, bunicul tău zice că ai doar patru ani jumate.
Încă nu mi-am revenit.
Posted from WordPress for Android
Martie din Post 
hahaha!!!
uau :))
:)))))))
Dacă te consolează în vreun fel, am un vecin care are 56 de ani şi un băieţel cu un an mai mare decât feciorul tău.