Centenarul

Şi-am apucat s-o facem şi pe asta! Zicem noi, ăştia mai tineri. Bunica ce să mai zică?

Ieri am făcut una din cele mai importante petreceri din viaţa mea.

După cum spuneam aici, Bunica a împlinit 100 de ani.

Petrecerea a început cu două surprize neplăcute pentru mine:

Prima a fost că, programată iniţial la ora 16.00, a fost reprogramată la ora 11.00, din cauza agendei dlui Primar Iacob Petre, care ne-a onorat cu prezenţa. Am ajuns la ora 10.55, şi chiar atunci sora mea mă suna disperată că dl. Primar a ajuns mai devreme şi Petrecerea a început la ora 10.30. Deci am pierdut prima jumătate de oră, şi cu asta mare parte din programul artistic pregătit cu mare dragoste de copiii dela grădiniţa de lângă Căminul Sfânta Maria.

A doua surpriză neplăcută a fost faptul că deşi noi am vorbit la câteva posturi de televiziune pentru a face un reportaj acolo, conducerea căminului a promis că se va ocupa dl Primar de acest aspect. Din păcate nu a fost nimeni să filmeze evenimentul 😦

Trecând peste aceste două aspecte, a fost SUPERB! Vreau să mulţumesc conducerii Căminului Sfânta Maria şi domnului Primar pentru organizare.

Când am ajuns noi, pe holul de la etajul I, unde e amenajat un loc în care se adună bătrânii pentru a se uita la TV, pentru a discuta şi a sta împreună, era deja Petrecerea în toi, dansau copilaşii de la grădiniţa vecină. Fi-miu n-a stat pe gânduri şi s-a alăturat lor, prinzând coregrafia „din mers” 😀

Apoi a vorbit dl Primar, a spus câteva cuvinte dna Directoare a Căminului, una din colegele bunicii, dl. Primar a făcut cadou un LCD pentru Cămin, o mare sticlă de şampanie pentru bunica, o Diplomă din partea Primăriei dar mai ales o Diplomă din partea Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti (al cărui mare fan este Bunica) semnată pe verso de membrii echipei de fotbal.

Nepotul meu cel mare împreună cu partenera lui de dans i-au încântat apoi pe invitaţi cu câteva reprize de dans de mare efect, şi au primit aplauze şi felicitări bine meritate.

Apoi a intrat tortul pe care i l-am pregătit noi, care a fost de mare efect.

Am mai stat vreo oră în poveşti cu Bunica, foarte emoţionată, dar lucidă şi plăcută şi drăguţă şi binevoitoare şi atentă şi amabilă ca întotdeauna, după care eu i-am promis că la 110 ani vom fi mai atenţi cu organizarea 😀

Bătrânii au coborât împreună cu ea la masă, unde a continuat programul de Sărbătoare, adică un scurt program artistic organizat de colegii bunicii (da, pe bune, s-au spus glume, s-a cântat, cum fac bătrânii de acolo la astfel de sărbători), s-a servit masa festivă, s-a băut şampanie şi bere, iar la ora 16.00 era prevăzut să se vizioneze un concert, bunica fiind mare amatoare de muzică clasică.

Cam asta a fost.

Pun şi câteva poze, cum am promis, dar trebuie să îmi cer scuye pentru calitatea lor, le-am făcut cu telefonul şi, în plus, am fost emoţionat de parcă eu împlineam 100 de ani 😀

5 gânduri despre „Centenarul

  1. Frumoasa petrecere, torul arata nemaipomenit. Cre ca a fost frumos. Iar cei mici au intotdeauna darul de a-i incarca pozitiva pe cei mai in varsta. Ideea a fost foarte buna cu gradinita!
    Bunica …..e cea mai cool bunica pe care am vazut-o vreodata!
    La multi ani!

Lasă un răspuns. E suficient să scrii ce ai de spus şi să apeşi pe Trimite un comentariu