La Zoo Băneasa, cum zicea Artanu pe vremuri (pentru cine-şi mai aminteşte)

Duminică dimineaţa, la insistenţele mânzului meu, am încălecat cei 75 de cai putere ai maşinii din dotarea familiei şi am purces spre Zoo Băneasa.
Eram destul de sceptic, dat fiind anotimpul pe care se pare că am început să-l traversăm, în ceea ce priveşte bogăţia de exponate.
La intrare am avut parte de o surpriză plăcută: erau parcate acolo un fel de cărucioare de lemn, în care puteai să-ţi aşezi copilul şi să-l tragi după tine. Fi-miu a fost foarte încântat, aşa că m-am înhămat şi am pornit.

Nu a fost cea mai bună idee, pentru că fi-miu a îngheţat până la urmă, aşa că l-am dus pe el în cârcă şi am mai tras şi drăcovenia aia după mine, pentru că deh, om cu bun simţ, am zis să o las de unde am luat-o.

Întotdeauna m-am întrebat dacă există un traseu de urmat prin Grădina Zoologică. Eu de fiecare dată am umblat haotic, când în stânga, cînd în dreapta, m-am întors, am mai trecut odată pe la aceleaşi cuşti şi tot aşa. Dacă ştie cineva vreun traseu clasic, să mi-l spună şi mie.

Fiind frig, multe din animale sunt băgate în cuşti, iar acest lucru se pare că e clasificat TOP SECRET, fiindcă umbli ca nebunul şi nicăieri nu scrie pe unde sunt cuştile cu pricina.

Totuşi, ne-am bucurat să vedem leul, ceva tigri, urşi, cămile. După ture multiple, am găsit drumul spre EXOTARIU (voi aţi auzit de termenul ăsta?), căutând papagalii, dar la ultimul viraj ne-a întâmpinat o bandă galbenă pe care scria INTERZIS ACCESUL. Oare chestiile astea nu se pot anunţa de la intrare?

Şi m-a mai frapat o chestie: blocurile de la gardul Grădinii. Cum dracu’ o fi să dai un purcoi de bani pe un apartament în Băneasa, să ai o terasă frumoasă de pe care să savurezi mirosul de bălegar care se ridică în toată splendoarea lui de acolo?