De ce nu mai dau bani cerșetorilor

Acest post a fost inspirat de un articol scris de arhi.

Vă povestesc doar două întâmplări cu cerșetori.

Prima. Acum mulți ani mă plimbam și eu cu prietena mea pe bulevardele Capitalei. Ne acostează un țigănuș de vreo 5-6 ani, cu o mașină roșie în mână. Tanti, nenea, îmi dai și mie un ban pe mașinuța asta? Domnișoara, mai slabă de înger, bagă mâna în poșetă, scoate o bancnotă micuță și i-o dă puștiului. Ăsta ia banii și, parolist fiind, îi întinde mașinuța. Fata zice: păstreaz-o, ce să fac eu cu ea? Puștiul ia distanță și îi răspunde: SĂ TE F.ȚI CU EA ÎN C.R!

A doua. Eu la volan, oprit la semafor, lângă un refugiu / stație de tramvai, cu geamul lăsat, trăgeam cu poftă din țigară. Vine lângă mine o baragladină, destul de tânără.
Dă și mie o țigară mânca-ți-aș!
N-am!
Hai atunci dă-mi-o p’asta s-o termin io!
Pleacă!
Atunci dă-mi măcar să trag un fum și ți-o dau înapoi!

Gata, n-am mai avut replică! Ce-i drept nu mai fumasem „la poștă” din armată.

Posted from WordPress for Android