La Târgul de Crăciun

Seara trecută am reușit și eu să ajung la Târgul de Crăciun de la Universitate. Așteptările nu au fost prea mari, pentru că deja citisem niște păreri nu prea grozave despre el. În schimb am fost cam dezamăgit de parcarea subterană de la Universitate, dar despre asta cu altă ocazie. Revin la Târg. În partea dinspre Academiei tarabele (că altfel nu le pot spune) sunt înghesuite pe 2 șiruri care nu au mai mult de un metru între ele. Prin acest metru trebuie să treacă oameni în ambele sensuri, plus că, normal, mai sunt și cumpărători la tarabe. După ce am parcurs prin înghesuiala aia vreo zece metri, zona s-a mai aerisit. Am intrat în casa lui Moș Crăciun, am făcut poze bineînțeles, ne-am mai învârtit pe lângă brad și pe lângă alte tarabe, l-am dat pe pitic în carusel și gata. Nici n-am spânzurat prea mulți bani, pentru că pe mine singurul lucru care m-ar fi atras era vinul fiert, dar eram cu mașina, iar pe fi-miu l-am rezolvat cu o porție repede cartofi pe băț, iar doamna mea făcea cumpărături prin altă zonă. Nu pot face comparații cu târgurile din alte orașe celebre, pentru că nu am avut onoarea 🙂

image

image

image

image

image

image

image

M

image

image

Posted from WordPress for Android

IOR, mai frumos sau mai urât?

Când fi-miu era mic, şi se deplasa cu căruciorul împins de tac’su, era o adevărată relaxare pentru mine să mă plimb prin IOR (sau Parcul Alexandru Ioan Cuza, cum se numeşte acum). E adevărat că şi piciu’ era un partener de plimbare OK, adormea imediat, aşa că imi luam o berică la cutie de la unul din puţinele chioşcuri din parc, un ziar sub braţ (că deh, nu se inventase, la mine cel puţin, telefonul dăştept), şi înşiram aleile la pas, agale, preţ de vreo două ore, până se trezea piticu’, şi ne întorceam acasă, cu bateriile reîncărcate, amândoi.

Acum s-a schimbat treaba. Plecăm cu maşina spre parc, pentru că trebuie să înghesuim bicicletă, tricicletă, motoretă. Ajunşi acolo, bineînţeles că plodu’ vrea orice altceva decât am adus de acasă.

Şi aici începe off-ul meu: dacă anul trecut bombăneam că se umpluse parcul cu maşinuţe cu fisă (fisă a fost unul din primele cuvinte invăţate de fi-miu), anul ăsta e cumplit. Parcul e plin de tentaţii pe bani, adică maşinuţe electrice şi carturi de închiriat, trambuline, terase şi terăsuţe, un milion de tarabe cu de toate, îngheţată, chips-uri, hamsii (în Bucureşti!!!),gogoşi, langoşi, KurtosKalacs, jucărele, zdrăngănele.

IOR-ul a devenit dintr-un parc verde, îngrijit, aerisit, un IMENS TALCIOC, murdar, aglomerat, unde eu, personal, nu cred să mă întorc prea curând.

Vouă cum vi se pare?