Prima zi de tăvăleală pe 2014

Am avut o zi de iarnă pe cinste.

Deși fi-miu era (este) răcit, n-am putut să îi rezistăm și am ieșit la zăpadă. Și încă în două reprize.

Dimineața am ieșit să deszăpezim mașina. Ce-i drept a fost doar un pretext, pentru că locul de parcare e cam în bătaia viscolului, și mașina mea arăta așa:

2014-01-26 12.13.21-1

L-am lăsat pe junior să se tăvălească prin zăpada destul de mare și (încă) curată, am trebăluit și eu vreo 10-15 minute pe lângă mașină, s-a mai făcut și el că mai dă la lopată, și am trecut la sanie, eu la hățuri, piticu’ sus pe sanie.

2014-01-26 12.18.20 2014-01-26 12.18.25 2014-01-26 12.31.36

Cum nu mă țineau balamalele să îl trag până în IOR, am zis să imbinăm plăcutul (lui) cu utilul (maică-sii) și să dăm o fugă (vorba vine) până la Kaufland. O nimica toată, trei stații de tramvai, cred că le-am făcut în jumătate de oră. După un minim de târguieli ne-am întors acasă, cu peripeții pe drum cu sacoșa buclucașă care se încăpățâna să nu stea în brațe la fi-miu, pe sanie, ci mai mult pe jos.

2014-01-26 13.26.25 2014-01-26 13.27.05

După o masă bună și un somn pe cinste am reluat ostilitățile în parcare, de data asta având mai mult de furcă din cauza zăpezii care se pune, se pune, se tot pune.

2014-01-26 20.13.42 2014-01-26 20.13.36 2014-01-26 20.13.28 2014-01-26 20.13.24

Posted from WordPress for Android 

Vine iarna?

Pe de o parte ar cam trebui. Fi-miu e din ce in ce mai neliniștit: a fost decembrie, trece și ianuarie, nu mai vine iarna?

Adevărul e că e prima iarnă în care am luat sania din timp, e întreagă, nou-nouță, abia așteaptă să fie folosită. Normal, nu este zăpadă! Și Matei visează numai derdeluș, oameni de zăpadă, îngerași, bătaie cu bulgări etc etc etc

Pe de altă parte nu prea ar mai trebui. Suntem la jumatea lui ianuarie, au trecut sărbătorile, a trecut și vacanța, ce rost mai are? O zi de ninsoare serioasă în București înseamnă câteva zile de haos în trafic și munți de zăpadă neagră pe trotuare pentru o săptămână. Cel puțin. Zăpada e frumoasă la munte, nu în București!

zapada

La derdeluș

image

image

image

Am avut în ultima vreme o perioadă nasoală, ca orice om. Probleme personale, probleme de servici, ca orice om. Dar azi am avut o seară superbă, probabil ca orice om. Până azi, fi-miu nu prea s-a bucurat de sanie. Acum 4 ani era prea mic, acum 2 ani până am găsit eu o sanie pentru pitic s-a cam dus zăpada, acum 1 an a fost și zăpadă, și sanie, dar tocmai începuse grădinița și, în loc să jongleze cu bulgări, jongla cu antibiotice și siropuri, fiind răcit cam toată iarna. Așa că azi, deși e un pic răcit, l-am luat pe sus împreună cu doamna mea, ne-am întâlnit cu sor-mea și cu nepotul cel mic, și am intrat în Parcul 23 August (eu am trăit 20 de ani lângă Parcul 23 August, și mi-e peste mână să îi spun Parcul Național). Nu era nici prea frig, vântul nu bătea, lume puțină, într-un cuvânt a fost SUPERB! Ne-am dat cu toții cu sania, copiii s-au mai dat și pe fund, iar fi-miu a fost în al nouălea cer: a zburdat în sus și în jos, pe sanie și pe lângă sanie, l-a copiat pe vărul lui în toate trăznăile, și cu greu l-am dezlipit de pe pârtie după aproape două ore. Ieșiți cu copiii afară, jucați-vă cu ei în zăpadă, e un sentiment unic, merită să îl trăiți din plin.