O piesă uşurică, de luni, aşa: I Don’t Like Mondays, cântată de The Boomtown Rats.
Cum vi se pare?
Hai că mai era un pic şi mă prindeau Floriile la cumpărături (acum am ajuns acasă de la Auchan).
Vă urez (şi îmi urez, pentru că mă cheamă şi Florin) tuturor celor ce purtaţi nume de flori, să fiţi sănătoşi, fericiţi, să vă bucuraţi de cei dragi, şi să chefuiţi cu spor!
LA MULŢI ANI!
Şi o Floare de Iris pentru voi:
O baladă „ucigătoare” pentru azi: Scorpions, When The Smoke Is Going Down.
Cum vi se pare?
Sunt nervos.
Şi enervant.
Sunt stresat.
Şi stresant.
Şi irascibil.
Şi intolerant.
Şi mănânc într-una. Tot ce prind, mai ales dulce (cereale, ciocolată, Barni), şi mai ales noaptea, când la mine în casă se aşterne liniştea, şi până acum câteva zile m-aş fi relaxat la o ţigare, două, trei…şpe.
De câteva zile (vreo trei, mai exact), NU MAI FUMEZ. DELOC!!!
După vreo 27 de ani, cu o scurtă pauză, de fumat în draci, am ajuns la concluzia că TREBUIE să mă opresc.
Şi până acum, deşi mă comport aşa cum scriam la început şi ştiu că nu sunt cea mai agreabilă companie, reuşesc. Cu greu, dar reuşesc.
Îmi beau cafeaua de dimineaţă pe aceeaşi măsuţă din bucătărie, lângă pachetul de ţigări al doamnei mele, dar nu mă ating de el. La servici ies în continuare la fumat cu colegii, doar că eu nu mai fumez.
Ştiu că o tigare, una singură,dacă aş mai pune în gură, ar însemna să o iau de la capăt. Sunt hotărât să nu repet prostia de acum 27 de ani.
Să vedem dacă voi putea. Dacă reuşesc, după vreo două luni o să vă spun cum am făcut. Dacă nu, ce rost ar avea?
Astă seară, din nou Timpuri Noi, cu o piesă la temă: Fumatul
Pe vremea când Axl avea voce şi chitarist era Slash, ascultam cu drag Guns N’Roses.
Chiar şi o baladă ca November Rain suna bestial.
Din nou Dire Straits, cu un Mark Knopfler în mare formă şi cu o piesă abolut bestială: Sultans of Swing.
Astă seară avem Whitesnake, o trupă care îi place mult şi lui Cristi Minculescu, el cântând de multe ori piese de-ale lor.
Pentru azi am ales Here I Go Again, cu un videoclip din care mi-aduc aminte că cel mai mult mi-a plăcut gagica; pe urmă am auzit că este (sau era) chiar soţia lui Coverdale, liderul trupei.
Enjoy it!
O piesă tare rău, scrisă parcă la supărare: IRIS – Noaptea
La sfârşitul anilor ’80 făcea furori piesa In The Army Now a celor de la Status Quo. Îmi pare rău că nu vă pot oferi interpretarea magistrală a celor 30 de soldaţi TR-işti din plutonul din care cu onor făceam parte în 1988-89, la Sibiu,trotilaţi fiind în discoteca de la Casa de Cultură, care v-ar fi plăcut cu siguranţă. Aşa că mă mulţumesc să vă ofer o variantă decentă: