Ceva statistici. Bonus: Piesa de la miezul nopţii – 34

N-am mai atacat de mult domeniul ăsta drag mie: statisticile.

Încet-încet, din ce în ce mai încet (o să discut probabil altă dată cauzele pentru care blogul meu a luat-o la vale rău de tot ), am ajuns şi eu la 15.000 de vizualizări. Nu chiar azi, ci acum vreo lună. N-am ratat momentul, doar că n-am prea avut chef să îl menţionez.

2013-04-15 00.13.03O altă statistică foarte importantă, cu care stresez pe toată lumea, dar care mie îmi face  bine, şi asta e important, pentru că e blogul meu, e faptul că duminică s-au împlinit douăzeci de zile, luni am împlinit trei săptămâni, iar de azi am început a 4-a săptămână de când am redevenit nefumător. Şi am trecut probele cafelelor de dimineaţă, ieşit cu colegii în pauza de cafea, prima petrecere la mine acasă (de Florii) cu fumători, prima masă mare de familie (de Paște) după care fumătorii știu cum merge o țigare, chiar și o bere băută de unul singur acasă, FĂRĂ ȚIGARE!

Nu prea aș ține o statistică a kilogramelor care încep să se adune, deși ar trebui 😦

Mai am testul cu prietenii la bere, la concert, la meci etc. Vă țin la curent, stați liniștiți! 🙂

Și, pentru că mă simt campion, în seara asta avem Queen – We Are The Champions.

Nefumător de o săptămână. Bonus: Piesa de la miezul nopţii – 26

Azi s-a împlinit o săptămână de când nu am mai pus ţigare în gură.

O să spuneţi că nu e cine ştie ce. Pentru mine, după 27 de ani în care am fumat între unu şi trei pachete pe zi, e mare lucru.

Dimineaţa îmi fac cafeaua ca şi până acum, o beau la aceeaşi măsuţă din bucătărie, lângă scrumieră şi lângă pachetul de ţigări al doamnei mele. Nu mă tentează aproape deloc. Un pic mai greu e drumul spre / de la servici, aproape o oră în maşină, singur, timp în care de obicei fumam 2-3 ţigări. La servici ies în continuare în pauza de ţigare, cu colegii de ţigare, dar fără  ţigare.

Nu e chiar aşa de greu pe cât credeam. Fizic nu prea am probleme. Psihic e mai greu: sunt efectiv obsedat de faptul că nu mai fumez, povestesc tuturor că m-am lăsat, am pe calculator şi telefon cronometre care marchează cât timp a trecut de la ultima ţigare (apropos, acum sunt

7 days
  6 hours
      45 minutes
        7 seconds
since I quit smoking
(2013-04-22 17:15)
 ), şi toate astea pentru a mă convinge că ar fi nasol să dau cu piciorul acestui efort, să mă fac de râs în faţa celor cărora m-am lăudat că m-am lăsat. Pentru că ştiu că nu m-aş opri la o ţigare dacă aş încerca din nou şi în foarte scurt timp aş redeveni fumător.
Am trecut ieri şi testul petrecerii cu fumători care a fost la mine acasă, sper să ies şi la o bere şi să rezist tentaţiei, şi atunci chiar voi fi foarte, foarte mândru de mine.
Unii se lasă mai greu, alţii mai uşor, nu există reţete universal valabile, dar peste vreo două luni vă voi spune cum am reuşit (deja nu mai spun DACĂ voi reuşi, pentru că ştiu că voi reuşi).
P.S. Pishky, e foarte uşor să te apuci şi mult mai greu să te laşi de fumat!
Bonus: Azi avem Queen – Bohemian Rhapsody. De ce? De-aia!

Iris sau Cristi Minculescu? Eu cu cine votez / rămân?

sau

Aceasta este o întrebare pe care mi-am pus-o de când a fost aruncată „bomba” plecării lui Cristi dintre Irişi.

Cei care mă cunosc ştiu că sunt un fan Iris de când am început să selectez muzica pe care o ascultam, adică de pe la 16 ani, din 1986. Am cântat din public, împreună cu ei, la toate concertele lor aniversare, începând cu cel din ’92. În cei 26 de ani în care i-am urmărit am cântat cu ei în pieţe, în săli, în cârciumi (pe litoral), în cluburi, pe unde i-am prins. În adolescenţă, când mergeam la mare, concediul nu era împlinit dacă nu dădeam o fugă în Eforie Nord la Neon sau apoi în Neptun la Marea Neagră, mergând cu „Trenul fără naş”, pentru că de bani ţineam să îmi iau şi eu la cârciuma respectivă o friptură şi o sticlă de vin. Chiar dacă mai băgau un Modern Talking la mişto, cântau şi piese adevărate din repertoriul lor şi al altora („I Want To Break Free” al lui Queen era nelipsit) şi asta făcea să merite deplasarea.

Cristi a fost un idol al tinereţii mele. Am reuşit să-l abordez de două ori. Odată i-am luat un autograf pe Cartea de Identitate (nu aveam altceva la mine), şi l-am păstrat până a expirat Cartea, iar a doua oară m-am dus cu doamna mea într-un club în Grozăveşti, unde Iris avea cântare, şi într-o pauză i-am prezentat-o lui Cristi, şi i-am menţionat că sunt născuţi în aceeaşi zi. Ce coincidenţă!

Să revin. Când am auzit anunţul făcut de trupă că Mincu’ va pleca de la ei, am fost un pic mirat, dar nu m-am grăbit să trag concluzii. Până la urmă nici nu contează cine are dreptate, care au fost motivele despărţirii, asta e, viaţa merge înainte.

Eu i-am iubit aşa cum au fost, împreună atâţia ani, pentru fanii lor.

Ce facem acum? Cu cine votez?

Mulţi au spus că Iris nu e Iris fără Cristi. E drept, păreau legaţi pe vecie, dar să vedem ce au făcut alţii.

Când Freddie Mercury a murit (mă rog, nu e chiar aceeaşi situaţie), Queen au hotărât să nu mai caute alt vocalist. S-au reunit doar la diverse concerte omagiale sau umanitare, au cântat cu diverşi solişti (dintre care cel mai mult mi-a plăcut George Michael), dar şi-au făcut cariere solo.

Led Zeppelin şi-au pierdut tobarul, pe John Bonham, în 1980, şi au decis să se oprească, să nu încerce să îl înlocuiască. S-au mai reunit în 2007, într-un concert Tribute la Londra, avându-l la tobe pe Jason Bonham, fiul lui John. În rest, cariere separate.

În schimb, de exemplu, AC DC l-au pierdut pe Bon Scott în 1980, după ce se scoseseră deja câteva albume de mare succes. L-au cooptat în trupă pe Brian Johnson şi au mers mai departe cu şi mai mare succes.

Ce vor face Iris? Deocamdată l-au înlocuit pe Cristi cu Tony Şeicărescu, despre care eu unul nu ştiu mare lucru, dar sunt dispus să-i acord „prezumţia de nevinovăţie”. L-am văzut în câteva înregistrări pe YouTube, dar nu m-am edificat. M-am bucurat că vor cânta în Decembrie la Sala Palatului, dar din păcate concertul s-a anulat. Zilele trecute au cântat într-un club din Bucureşti, dar n-am putut merge. Însă sunt hotărât să merg să îi văd în noua formulă, să văd ce poate Tony. Dacă mă gândesc bine, Nelu Dumitrescu e cel care e în trupă de la început, în timp ce Cristi a mai plecat din trupă, de două ori, prin ’82 şi ’84.

Ce va face Cristi? Are acum un proiect cu doi prieteni din Germania, au înfiinţat trupa LOTUS (oare va cînta vreodată Floare de Lotus 😉 ?) pe care abia aştept să o văd în Decembrie.

Vom trăi şi vom vedea. Deocamdată votez şi cu unul şi cu ceilalţi.

Vă ţin la curent 😉

Surse foto: aici şi aici