La aeroport

Duminică am fost la aeroport, la Otopeni. Am condus pe cineva. Mărturisesc că a fost prima oară când am dus pe cineva la Plecări și am stat mai mult decât cele două minute în care ajutam persoana respectivă să își încarce bagajele pe un cărucior și să îi urez drum bun.
Revin. Duminică am stat două ore la Plecări.
Așadar, am băgat mașina în parcarea de la Plecări (știu, repet cam des, dar simt nevoia să fiu explicit), nu înainte de a-i da un mare ocol, deși respectasem indicatoarele cu sfințenie, eram aproape convins că am ratat intrarea în parcare, și ne-am văzut cu toții de treburi, unii cu check in, alții cu zgâitul după avioane, am stat la o cafea de la revedere, după care începe aventura.
În ditamai aeroportul, ditamai parcarea, una din cele mai scumpe parcări din oraș (6 lei/oră), trebuie să ieși din incinta aeroportului ca să plătești. Nu contează dacă plouă, e viscol, arde soarele, trebuie să le înfrunți ca să plătești parcarea. Și nu sunt decât două aparate în dreptul ieșirii din aeroport (două!!!) și unul la barierele de ieșire din parcare.
Bineînțeles, două cozi de 15-20 de persoane fiecare. Am dat cu banu’ și am ales (prost, bineînțeles). Aparatul mergea ca dracu’. Fără exagerare, dura cam 15-20 secunde doar să îți calculeze suma de plată. Bineînțeles că la aparatul la care m-am așezat s-a blocat cititorul de bancnote, așa că a trebuit să așteptăm „băieții de la firmă” să îl schimbe. După ce îți citea jetonul (apropos, credeam că au dispărut jetoanele astea), îți afișa suma maximă pe care ți-o poate da rest. Să fim bine înțeleși, nu puteai să știi cât îți poate da rest decât când îți venea rândul.
După jumătate de oră de așteptare (= 3 lei din banii mei, nu-i așa?), îmi vine rândul. Bag jetonul, îmi calculează 12 lei de plată și afișează și suma maximă pentru rest 30 lei. Evident, aveam 50 de lei. Noroc că eram cu un prieten, care mi-a împrumutat cei 12 lei, altfel nu știu cum se termina istoria.
Am plecat cu un gust tare amar.
Mai e mult până departe!

Posted from WordPress for Android

Revelion 2014

Anul acesta am optat pentru un revelion liniștit, în cerc restrâns, în familie. Așa că am pus plodul în scăunelul din spate, doamna pe scaunul din dreapta, și direcția Otopeni, la cumnata mea.
A fost o seară liniștită, cu stat la masă și pălăvrăgit, cu luat aminte la cd mai fac, vor, visează, ascultă, urmăresc tinerii de azi (nepoata mea și prietenul care împreună au puțin peste vârsta mea). Cu ocazia asta am făcut și un update de limbaj, am aflat că  nu se mai spune „hai să bem o dușcă” ci „hai să dăm un shot” șamd. Oricum, foarte relaxant.
Momentul culminant l-am petrecut în Piață, în fața Primăriei Otopeni. Am ajuns cu vreo 10 minute mai devreme, într-o baie de mulțime, muzică și voie bună. Am mai ieșit eu pe străzi la revelion, dar atmosferă mișto ca în Otopeni eu n-am văzut. Aaa, înainte de miezul nopții, deci în prime time, a cântat Connect R (sper că am scris bine, mi-e lene să caut pe Google), care după „Vara nu dorm” ne-a dat numărătoarea inversă.
Fi-miu era cam îngrozit de perspectiva pocnitorilor, nici nu prea vroia să iasă din casă, dar l-am convins până la urmă. A savurat spectacol și artificiile din cârca mea, inclusiv baia de șampanie furnizată de un petrecăreț.
Focul de artificii a fost foarte, foarte mișto, a durat cam 15 minute intense, după care am aprins și noi niște rachete inofensive cumpărate din Cora, și ne-am retras la domiciliu, unde am pălăvrăgit în continuare până la 5.30 ca pe vremuri.
Voi ce-ați făcut ieri noapte?
Hai LA MULȚI ANI!

image

image

Mai multe poze am aici: