Weekend la Băneasa

Azi am avut ceva ore de pierdut împreună cu fi-miu la Băneasa Shopping City. Nu îmi făceam prea mari probleme, pentru că el se distrează de minune în locurile de joacă.
Când am parcat (la ora 11 parcarea uriașă era deja ocupată în proporție de 75%),deja dădea semne de nerăbdare să ajungă la locul de joacă de la IKEA pe care îl știe foarte bine. Greșeala mea a fost să îi spun că nu mergem acolo, pentru că știam că în Mall e un loc de joacă mare și frumos. Am ajuns în mall, jale și durere: locul de joacă era închis, mai mult, era în curs de desființare.
Nu-i nimic, am început să îl consolez, mergem în colțul opus al lanțului de megamagazine, după Carrefour e un loc cu mașinuțe. Ne târâm la figurat și pe alocuri la propriu până acolo și surpriză: nu mai era nici urmă de mașinuțe, doar o expoziție de dinozauri uriași. Știam din vară, de la Constanța, că îi e cam frică de creaturile astea mari, am încercat timid o întrebare, dar refuzul a venit imediat și fără șanse de negociere.
Până la urmă l-am dus la IKEA, deși nu înțelegea de ce nu mergem la „alt loc de joacă, așa cum ai zis”.
Oameni buni, faceți alt loc de joacă la Băneasa, altfel mă demite fi-miu!

Posted from WordPress for Android

Un week-end altfel

După cum s-a observat (sau poate nu) am avut o perioadă „săracă”, n-am prea scris.
Azi o să povestesc despre un weekend „altfel”, care precede săptămâna altfel.
A fost altfel pentru că am reușit să strecurăm treburile casnice de weekend cu un mare talent, astfel încât să-i permitem lui Matei distracție la maxim.
Sâmbătă dimineață ne-am limitat la tot felul de jocuri în casă (cu mami), în timp ce tati a dat ture rapide de târguieli.
După masă am mers în Orășelul Copiilor, la Brâncoveanu. Auzisem că s-a modernizat, văzusem zidurile noi, de cetate, dar n-am mai fost pe-acolo de la „facelift”.
Așa că am mers sâmbătă după-amiază. Prima impresie: aerisit și curat. Au dispărut mulțimea de chioșcuri și tarabe, s-au împuținat conlocuitorii, fără însă a dispărea.
Distracții destul de puține, pentru cât e parcul de mare, a dispărut trenuleţul care făcea turul orăşelului, dar prețurile sunt ok: 5 lei marea majoritate a jocurilor, cât o fisă de mașinuță în IOR.
S-a dat în vreo 5 drăcii din astea, în două singur și în trei cu tati (caracatița, bumper car, mine coast train). După asta a mai zburdat vreo oră pe la leagăne.

2013-03-30 17.34.40 2013-03-30 17.41.25 2013-03-30 17.49.03 2013-03-30 17.49.18 2013-03-30 17.49.33 2013-03-30 17.55.18 2013-03-30 17.55.21 2013-03-30 18.08.27
Și pentru că a fost băiat cuminte și ascultător, și ieri și azi dimineață la biserică, am repetat figura, cu promisiunea că „ne dăm doar în 3 jucării”, care totuși au fost 4. A primit una bonus că a reușit să îl urce pe tati în Montagne russe.
Pentru el a fost o încântare, pentru ta-su mai puțin, că nu mă mai dădusem de vreo 15 ani în așa ceva, și mi-au cam tremurat grisinele minute bune după ce am coborât :))

2013-03-31 12.35.57 2013-03-31 12.36.12 2013-03-31 12.44.16 2013-03-31 12.44.31 2013-03-31 13.05.07

 

Poze în montagne russe nu avem, pentru că lui mami i-a fost teamă să se uite şi prin telefon :))

Duminică seara am fost la locul de joacă din Auchan. Are câteva chestii mişto, cum ar fi mica trambulină, suflanta cu aer cu bile, tobogane şi alte chestii, dispuse pe vreo 3 nivele. Ce nu îmi place este că vizibilitatea din exterior e cam proastă, una – două îţi scapă plodul din ochi şi îţi trebuie minute bune până îl reperezi din nou. Asta nu ar fi mare problemă, dar nu există nici un fel de securitate, începi să îţi faci gânduri negre pentru că absolut oricine poate pleca de acolo cu orice copil, cu condiţia ca plodul să nu vocifereze mai mult decât e cazul. Asta pe mine mă sperie, sincer să fiu.

Fi-miu s-a făcut şi în seara asta Spiderman, şi una peste alta a fost un weekend reuşit.

2013-03-31 19.41.06 2013-03-31 19.51.16 2013-03-31 19.52.19 2013-03-31 20.10.29

Mi-am propus să ieşim neapărat din Bucureşti în săptămânile următoare.

Hai să avem o săptămână excelentă!

Posted from WordPress for Android

Din nou, de la locul de joacă de la IKEA

Duminică am fost din nou la IKEA.
Cum am ajuns în zona comercială Băneasa (sau cum dracu’ i-o mai spune), m-am înfiorat: parcarea era full, da’ full d-ăla de aşi cu popi în coadă. Erau maşini parcate şi pe trotuare, şi pe borduri, şi pe TOATE locurile pentru persoane cu handicap (chiar, sunt curios, cât la sută din locurile de parcare speciale sunt ocupate de persoane care chiar au un handicap, în afară de lene şi nesimţire). I-am spus nevesti-mii că ne aşteaptă un calvar înăuntru, dar fi-miu deja începuse să ceară ”la bile”.
Aşa că ne-am împărţit sarcinile: doamna la cumpărături şi eu cu moştenitorul la joacă.
Înăuntru mi s-au tăiat picioarele: era coadă, de fapt COADĂ, la locul de joacă. OK, îl conving pe fi-miu că nu poate intra ”chiar acum” şi ne aşezăm cuminţi la rând. Văd un mare afiş: Locul de joacă are capacitate de maxim 36copii. OK, mă gândesc, aveam vreo 10-12 copii înainte, răzbim noi până la urmă. Un display mare deasupra intrării afişa numărul 36. Mă gândeam că e un contor de copii, ceva. Văd că incepe să crească: 37, 38. Mă, ce dracu’ fac ăştia? Aud şi eu pe la alţii că nu e suficient să stau la rând, îmi trebuie şi bon de ordine!
Găsesc o rolă din aia cu bonuri, rup şi eu unul, 51! Aoleu, mai e de stat.
Mai avansăm câţiva paşi şi văd aruncat într-o cutie bonul cu numărul 46. Să-l iau, să nu-l iau? Nu-l iau mă, că eu am pretenţii că-s om civilizat, mă bucur eu acum la 5 persoane?
Încet, încet, mult prea încet, ”contorul” avansează, mai vin părinţi să îşi recupereze copiii, mai sunt numere de ordine pe care nu le revendică nimeni (gen 46-le de mai sus), ne apropiem, se strigă (că se şi striga acum, ca la bingo) 46. Eu, din mulţime: nu e, treceţi la 47.
Dar apare o distinsă doamnă, la vreo 35 de ani, aranjată, ţuţipată, cu un copilaş drăguţ, CU BONUL NR. 46 ÎN MÂNĂ. Am crezut că mor (de oftică).
Mă, dacă m-a împins pe mine bunul simţ să nu iau bonul ăla, de ce mama dracului nu m-am gândit măcar să-l arunc de-acolo, să îl bag în buzunar, ca să-l ia altul? Ce prooost am fost!
Aşa că mi-am înghiţit înjurăturile, am tras aer în piept, am strâns copilul în braţe de l-am pârâit ca pe pepene, şi mi-am văzut de treabă că deh, ce puteam să mai zic, nu?
După vreo 40 de minute (în care s-a gândit de două ori că vrea acasă, să doarmă, şi tot de două ori s-a răzgândit brusc) i-a venit rândul şi lui fi-miu, care aproape a ţâşnit prin poartă şi dus ”la bile” a fost.


În rest, balamucul de pe lume, coadă la hot dog (singurul lucru care mă atrage la IKEA) de o sută de persoane, coadă la WC (am crezut că s-a introdus sistemul dă-o din mână în mână până ajunge în faţă), aglomeraţie maximă în toate magazinele, nu doar în IKEA.
Am zis să fac ceva util între timp (hot dog nu, pipi nu) aşa că m-am chinuit vreo 5 minute să completez un formular pentru cardul IKEA FAMILY. M-am introdus în magazin la biroul special pentru eliberarea acestui tip de card, unde m-a întâmpinat un domn de vreo 28-30 de ani, foarte politicos: Eşti sigur că ai completat formularul? Băi nene, sunt destul de obosit şi tracasat, hai să nu ne tragem de şireturi aşa de la prima întâlnire (şi aia fără cico, cinema etc) şi beleşte ochii din dotare ca lumea în monitor. Vai, mă scuzaţi, bla bla bla. Mi-am luat cardul, i l-am înmânat doamnei mele, şi ea s-a grăbit să-l utilizeze în aceeaşi zi, la magazinulş de la colţul blocului nostru, în locul cardului ei, bineînţeles fără prea mult succes 🙂
Înarmaţi-vă cu răbdare şi nervi de oţel dacă mergeţi sâmbăta pe acolo.
Să aveţi un week-end frumos, eu NU merg la IKEA!