Vânt și scumpete

Urât e azi afară: vânt, și frig, și vânt, și nori, și vânt, și fi-miu a vrut în parc, și era un vânt (nu știu dacă v-am spus), „și când ne trezim venim iar în IOR”, și am impresia că va fi vânt.
În altă ordine de idei, ieri am alimentat cu motorină din asta nouă, de 6,25, dar mașina merge la fel, nu simt nici o îmbunătățire, se aude, dl. Ponta?
În rest, vânt!
Hai pa!

Duminică dimineață, duminică după-amiază

Am profitat de soare (înșelător ce-i drept și mușcat de un vânt puternic) și am deschis sezonul și în Orășelul Copiilor.
Față de distracțiile obișnuite, pe care le-am frecventat și anul trecut, pe care le vedeți în filmulețele de mai jos, ne-am băgat și în „Casa cu gonflabile” (nu știu exact cum se cheamă) pe care nu o experimentasem până acum. Acolo am făcut pozele. Ca la orice Continuă lectura

Două premiere

Azi am avut în program două premiere, adică două activități executate pentru prima oară la noi în familie.
De mai bine de un an ne tot gândim să ducem copilul la cinematograf. Și ne confruntam cu tot felul de temeri, gen: o să îi placă, o să se sperie, o să se plictisească, o să vrea pipi, o să vrea la alți copii etc etc etc.
Azi ne-am luat inima în dinți și am plecat în Sun Plaza, la Cinema City. Pusesem noi ochii pe Planes al lui Disney, mai ales că pentru Cars avem deja o pasiune vecină cu obsesia.
Am ajuns, am luat bilete, rația de popcorn și suc, și țuști pe ultimul rând, așa, ca să nu deranjăm noi pe nimeni.
Mie mi-a plăcut filmul, dar asta nu e important. Matei a rezistat eroic. A înghițit calupul de promo-uri, după care a fost fascinat de film. Așa, cam vreo oră. Pe urmă a început să fie mai interesat de razele proiectorului de deasupra noastră decât de film, dar totuși a stat liniștit. Chiar i-a plăcut, mai vrea și data viitoare, și am căzut de acord să vedem Frozen.
Am bifat și treaba asta, putem merge liniștiți cu el la cinematograf.
image

Seara am ieșit în IOR. A treia seară consecutivă. Ultima noastră pasiune: numărăm lampioane. În fiecare seară, din două locuri ale parcului, de la Fântână și de undeva din Titan, se aprind și se „lansează” lampioane la foc automat.
Anul trecut am lansat și noi niște lampioane de revelion, dar din nu știu ce motiv Matei a prins o frică de ele cum rar am văzut.
Alaltăieri am reușit să îl apropii de lampioane, să vadă că nu bubuie, că sunt total inofensive.
Ieri ne-am dus și mai aproape, a făcut împreună și numărătoare inversă până la lansare, dar când ziceam să aprindem și noi unul îl lua pe NU în brațe și nu îi mai dădea drumul. Am pufnit eu odată că „ești fricos ca o găină” și așa s-a lăudat până azi.
Azi, după încă o tentativă eșuată de a cumpăra unul, în timp ce ne îndreptam spre altă zonă a parcului, a avut o tresărire și a zis: vreau și eu să aprind un lampion!
Ura, bucuria lu’ tac’su!
L-am luat, l-am chinuit un pic până l-am aprins, dar am reușit, și chiar l-am văzut pe fi-miu foarte încântat.
Deci, o zi bună azi!
image

IOR, mai frumos sau mai urât?

Când fi-miu era mic, şi se deplasa cu căruciorul împins de tac’su, era o adevărată relaxare pentru mine să mă plimb prin IOR (sau Parcul Alexandru Ioan Cuza, cum se numeşte acum). E adevărat că şi piciu’ era un partener de plimbare OK, adormea imediat, aşa că imi luam o berică la cutie de la unul din puţinele chioşcuri din parc, un ziar sub braţ (că deh, nu se inventase, la mine cel puţin, telefonul dăştept), şi înşiram aleile la pas, agale, preţ de vreo două ore, până se trezea piticu’, şi ne întorceam acasă, cu bateriile reîncărcate, amândoi.

Acum s-a schimbat treaba. Plecăm cu maşina spre parc, pentru că trebuie să înghesuim bicicletă, tricicletă, motoretă. Ajunşi acolo, bineînţeles că plodu’ vrea orice altceva decât am adus de acasă.

Şi aici începe off-ul meu: dacă anul trecut bombăneam că se umpluse parcul cu maşinuţe cu fisă (fisă a fost unul din primele cuvinte invăţate de fi-miu), anul ăsta e cumplit. Parcul e plin de tentaţii pe bani, adică maşinuţe electrice şi carturi de închiriat, trambuline, terase şi terăsuţe, un milion de tarabe cu de toate, îngheţată, chips-uri, hamsii (în Bucureşti!!!),gogoşi, langoşi, KurtosKalacs, jucărele, zdrăngănele.

IOR-ul a devenit dintr-un parc verde, îngrijit, aerisit, un IMENS TALCIOC, murdar, aglomerat, unde eu, personal, nu cred să mă întorc prea curând.

Vouă cum vi se pare?