O lună fără țigări! Bonus: Piesa de la miezul nopții – 40

Acum o lună am zis (nu pentru prima oară, dar parcă mai hotărât ca niciodată): gata, nu mai fumez! Și până acum am reușit, lucru de care sunt foarte, FOARTE mândru.

De mult nu am mai făcut o chestie care să mă facă să mă simt mândru de mine. Fiecare dimineață acum e un prilej să mai adun o zi la șirul celor care au trecut de când sunt din nou NEFUMĂTOR.

AND IT’S SO FUCKING GOOD!

M-a ajutat foarte mult și cartea lui Allen Car (Metoda ușoară), îi poate ajuta și pe alții. Puteți găsi linkuri pentru descărcare pe blogul lui Yamasha, de unde mi-am permis să împrumut și poza asta:

Și m-a ajutat cu o vorbă mare Teodora Bandut, căreia îi voi fi mereu recunoscător.

Și, ca bonus, Smoke On The Water – Deep Purple

Ceva statistici. Bonus: Piesa de la miezul nopţii – 34

N-am mai atacat de mult domeniul ăsta drag mie: statisticile.

Încet-încet, din ce în ce mai încet (o să discut probabil altă dată cauzele pentru care blogul meu a luat-o la vale rău de tot ), am ajuns şi eu la 15.000 de vizualizări. Nu chiar azi, ci acum vreo lună. N-am ratat momentul, doar că n-am prea avut chef să îl menţionez.

2013-04-15 00.13.03O altă statistică foarte importantă, cu care stresez pe toată lumea, dar care mie îmi face  bine, şi asta e important, pentru că e blogul meu, e faptul că duminică s-au împlinit douăzeci de zile, luni am împlinit trei săptămâni, iar de azi am început a 4-a săptămână de când am redevenit nefumător. Şi am trecut probele cafelelor de dimineaţă, ieşit cu colegii în pauza de cafea, prima petrecere la mine acasă (de Florii) cu fumători, prima masă mare de familie (de Paște) după care fumătorii știu cum merge o țigare, chiar și o bere băută de unul singur acasă, FĂRĂ ȚIGARE!

Nu prea aș ține o statistică a kilogramelor care încep să se adune, deși ar trebui 😦

Mai am testul cu prietenii la bere, la concert, la meci etc. Vă țin la curent, stați liniștiți! 🙂

Și, pentru că mă simt campion, în seara asta avem Queen – We Are The Champions.

Nefumător de o săptămână. Bonus: Piesa de la miezul nopţii – 26

Azi s-a împlinit o săptămână de când nu am mai pus ţigare în gură.

O să spuneţi că nu e cine ştie ce. Pentru mine, după 27 de ani în care am fumat între unu şi trei pachete pe zi, e mare lucru.

Dimineaţa îmi fac cafeaua ca şi până acum, o beau la aceeaşi măsuţă din bucătărie, lângă scrumieră şi lângă pachetul de ţigări al doamnei mele. Nu mă tentează aproape deloc. Un pic mai greu e drumul spre / de la servici, aproape o oră în maşină, singur, timp în care de obicei fumam 2-3 ţigări. La servici ies în continuare în pauza de ţigare, cu colegii de ţigare, dar fără  ţigare.

Nu e chiar aşa de greu pe cât credeam. Fizic nu prea am probleme. Psihic e mai greu: sunt efectiv obsedat de faptul că nu mai fumez, povestesc tuturor că m-am lăsat, am pe calculator şi telefon cronometre care marchează cât timp a trecut de la ultima ţigare (apropos, acum sunt

7 days
  6 hours
      45 minutes
        7 seconds
since I quit smoking
(2013-04-22 17:15)
 ), şi toate astea pentru a mă convinge că ar fi nasol să dau cu piciorul acestui efort, să mă fac de râs în faţa celor cărora m-am lăudat că m-am lăsat. Pentru că ştiu că nu m-aş opri la o ţigare dacă aş încerca din nou şi în foarte scurt timp aş redeveni fumător.
Am trecut ieri şi testul petrecerii cu fumători care a fost la mine acasă, sper să ies şi la o bere şi să rezist tentaţiei, şi atunci chiar voi fi foarte, foarte mândru de mine.
Unii se lasă mai greu, alţii mai uşor, nu există reţete universal valabile, dar peste vreo două luni vă voi spune cum am reuşit (deja nu mai spun DACĂ voi reuşi, pentru că ştiu că voi reuşi).
P.S. Pishky, e foarte uşor să te apuci şi mult mai greu să te laşi de fumat!
Bonus: Azi avem Queen – Bohemian Rhapsody. De ce? De-aia!

Status update: Sunt nefumător!!! Bonus: Piesa de la miezul nopţii – 22

Sunt nervos.

Şi enervant.

Sunt stresat.

Şi stresant.

Şi irascibil.

Şi intolerant.

Şi mănânc într-una. Tot ce prind, mai ales dulce (cereale, ciocolată, Barni), şi mai ales noaptea, când la mine în casă se aşterne liniştea, şi până acum câteva zile m-aş fi relaxat la o ţigare, două, trei…şpe.

De câteva zile (vreo trei, mai exact), NU MAI FUMEZ. DELOC!!!

După vreo 27 de ani, cu o scurtă pauză, de fumat în draci, am ajuns la concluzia că TREBUIE să mă opresc.

Şi până acum, deşi mă comport aşa cum scriam la început şi ştiu că nu sunt cea mai agreabilă companie, reuşesc. Cu greu, dar reuşesc.

Îmi beau cafeaua de dimineaţă pe aceeaşi măsuţă din bucătărie, lângă pachetul de ţigări al doamnei mele, dar nu mă ating de el. La servici ies în continuare la fumat cu colegii, doar că eu nu mai fumez.

Ştiu că o tigare, una singură,dacă aş mai pune în gură, ar însemna să o iau de la capăt. Sunt hotărât să nu repet prostia de acum 27 de ani.

Să vedem dacă voi putea. Dacă reuşesc, după vreo două luni o să vă spun cum am făcut. Dacă nu, ce rost ar avea?

Astă seară, din nou Timpuri Noi, cu o piesă la temă: Fumatul

Asta este pentru mâine

Azi am avut treabă pe la Cotroceni Business Center. După aceea m-am oprit să mănânc ceva în zonă. Am văzut o terasă curățică, Helin pe numele ei, de fapt un fast food mai răsărit.
Mi-am luat tava cu mâncarea și am vrut să mă așez afară, la mesele de pe trotuar, cu gândul să bag și eu o țigare după festin. Am cerut o scrumieră, pentru că pe mese nu erau, dar mi s-a răspuns că afară nu se fumează. „În restaurantul acesta nu se fumează?”  „Ba da, dar numai înăuntru”
Voi ați mai întâlnit local în care se fumează înăuntru, dar afară este interzis?

Posted from WordPress for Android