Reîntâlnire cu Iris în formula consacrată

Vineri seară a avut loc marea reunire a trupei Iris. Iris care, după  cum v-am tot spus aici, aici, aici, înseamnă mult pentru mine. După trei ani în care a fost înlocuit de Toni Seicarescu și apoi de Rafael, Cristi Minculescu s-a întors alături de trupă. Nu știu pentru cât timp, dar mă voi bucura în continuare de fiecare cântare a lor. Oricum, sună ciudat titulatura Cristi Minculescu și Iris, deoarece Cristi Minculescu egal Iris și Iris egal Cristi Minculescu.
În această perioadă l-am văzut pe Cristi de vreo două ori cu Lotus (hm, bunicel) și de vreo trei ori cu Nuțu Olteanu (foarte buni). Pe Iriși nu i-am văzut niciodată și nu îmi pare rău.
Cântarea a fost bunicică. Emoțional a fost foarte bună. Cristi încă e în voce, e în formă fizică bună, și se vede că i-a fost și lui dor de Iris.
Muzical…. am așa, niște rezerve. După cum v-am tot spus, eu am crescut cu Iris, i-am văzut de foarte multe ori. După anul 2000 au scăpat tare înspre comercial, înspre pop rock, un fel de Holograf, un picuț mai răi, dar tot cu te-am iubit, ai plecat, la la la, bla bla bla. Nu știu dacă e bine sau rău, dar e altfel.
Pe vremea mea, taică, ei cântau pentru rockeri. De jur împrejur vedeai blugi, bocanci, plete, ținte. Lumea bea bere, și mai rar vodcă. Acum cântă pentru toată lumea. Pentru fete care sunt încălțate cu sandale cu tocul cât halba de bere de pe vremuri și se unduiesc lasciv ca niște dansatoare la bară, și beau freshuri și cocteiluri prețioase cu umbreluțe și stuff. Nu mai sunt doar cei care-și scutură pletele și simulează solo-uri de chitară, ci și maneliști care se urcă pe mese și bat cuba hăhăind zgomotos, aruncând cu șervețele în aer.
Și mai suntem noi, grizonații, care am înlocuit pletele cu burțile, și care tresărim la Pe ape, Trenul fără naș, Somn bizar, Floare de Iris sau un cover Highway To Hell. Momentele cu Cristi Hrubaru și Alin Dincă au fost ok, dar nu m-au dat pe spate.
Încă odată vă spun, nu e mai bine sau mai rău, e altfel.
Despre locație: mi-a plăcut Berăria H, mâncare bună, bere bună, spațiu mare, nu se simte fumul de țigare. Un mare minus pentru lumini: cei de acolo nu au mai avut cântări rock? Valter și-a făcut solo-urile în beznă, într-un anonimat total. Iar lumina din spatele lui Cristi îl făcea greu de văzut din spate.
Una peste alta, Bine ai venit acasă, Cristi! Bună seara, prieteni!

P.S. Scuze pentru calitatea pozelor. Am stat departe de scenă  și am folosit telfonul din dotare 🙂

Publicitate

La mulţi ani Cristi!

Azi e ziua de naştere a lui Cristi Minculescu. E un personaj controversat în ultima vreme, dar a fost idolul tinereţii mele, am crescut cu Iris, iar eu îl respect şi îl apreciez foarte mult.

Am scris de mai multe ori despre el aici, aici sau aici.

La mulţi ani Cristi!

Piesa de la miezul nopţii – 33

Voltaj! Îi ştii? Cei din anii ’80, cu Amedeo Bolohoi, Adrian Ilie şi Cristian Ilie (sau Cristi Minculescu, pentru puţin timp)? Care cântau rock adevărat, nu ce cântă azi Călin Goia şi colegii (care, apropos, îmi plac, dar n-au nici o legătură cu Voltaj).

Ia ascultă nişte Nori de hârtie:

Şi o variantă live (conţine şi piesa Alerg)

Mai multe despre Voltaj puteţi citi aici:

Piesa de la miezul nopţii – 19

Astă seară avem Whitesnake, o trupă care îi place mult şi lui Cristi Minculescu, el cântând de multe ori piese de-ale lor.

Pentru azi am ales Here I Go Again, cu un videoclip din care mi-aduc aminte că cel mai mult mi-a plăcut gagica; pe urmă am auzit că este (sau era) chiar soţia lui Coverdale, liderul trupei.

Enjoy it!

Iris sau Cristi Minculescu? Ep. 3

După cum spuneam aici și aici, am reușit să îi văd pe Lotus (Cristi și Judy, deocamdată, am înțeles că vor fi și alții).
Din capul locului pot spune că nu am fost pe deplin mulțumit. Colaborarea sună promițător, Cristi și Judy se potrivesc, doar că Mincu a avut ceva probleme cu vocea, cred că era răcit. Repertoriul e mișto, cover-uri după Rolling Stones, AC DC, Led Zeppelin, Deep Purple, Whitesnake și alte trupe și piese cunoscute, plus o piesă de a lor (Lotus) și două momente solo foarte bune ale lui Judy.
Iată și câteva poze și un filmuleț. Îmi cer scuze pentru calitatea lor, nici poziția nu a fost cea mai bună.

Sper să îi văd într-o formă mai bună, și aștept și întâlnirea cu noul Iris.
Aștept comentariile celor ce au văzut Lotus, Iris, sau de ce nu, ambele.

Posted from WordPress for Android

Iris sau Cristi Minculescu? Ep. 2

Eram într-o ușoară dilemă. Au mai trecut zilele, am mai ascultat una-alta, încă n-am apucat să îi văd nici pe unii, nici pe celălalt, dar dilema este și mai grea.
Întâi am ascultat „E magic!”. M-am speriat. O combinație nefericită (pentru mine) de Holograf, Direcția V, Compact și vagi urme de Iris (cel din ultimii 10 ani, cunoscătorii știu la ce mă refer).

Pe urmă a apărut duetul Paula Seling – Cristi Minculescu – „Lumi paralele”. Mie îmi place vocea Paulei, Cristi a cântat foarte bine, și chiar dacă stilul piesei nu mă dă pe spate, mi s-a părut o piesă OK.

Sâmbătă seară însă am turbat. Strada Ta (inspirată, să zicem, de Judas Priest), o piesă comercială, oricum, cântată în duet cu Loredana, care mie personal nu îmi displace, dar nu pe o piesă Iris, fie ea și ușurică, a fost un fiasco total. Cristi se zbânțuia ca niciodată, Loredana făcea un fel de Ziga-Zaga, iar publicul parcă era la discoteca anilor ’80, dansa și bătea din palme, cam cum se întâmpla în aceeași perioadă, când Iris presta în cârciuma Marea Neagră din Neptun, cântând Chery Chery Lady.
 (sursa foto: Andreea Roxana Codolean, care face o treaba extraordinară!)
Cristi, Iris, sunt sigur că puteți mult mai mult!
Vineri mă duc să văd și să ascult Lotus. Ne mai auzim.
O săptămână minunată să avem!

Posted from WordPress for Android

Iris sau Cristi Minculescu? Eu cu cine votez / rămân?

sau

Aceasta este o întrebare pe care mi-am pus-o de când a fost aruncată „bomba” plecării lui Cristi dintre Irişi.

Cei care mă cunosc ştiu că sunt un fan Iris de când am început să selectez muzica pe care o ascultam, adică de pe la 16 ani, din 1986. Am cântat din public, împreună cu ei, la toate concertele lor aniversare, începând cu cel din ’92. În cei 26 de ani în care i-am urmărit am cântat cu ei în pieţe, în săli, în cârciumi (pe litoral), în cluburi, pe unde i-am prins. În adolescenţă, când mergeam la mare, concediul nu era împlinit dacă nu dădeam o fugă în Eforie Nord la Neon sau apoi în Neptun la Marea Neagră, mergând cu „Trenul fără naş”, pentru că de bani ţineam să îmi iau şi eu la cârciuma respectivă o friptură şi o sticlă de vin. Chiar dacă mai băgau un Modern Talking la mişto, cântau şi piese adevărate din repertoriul lor şi al altora („I Want To Break Free” al lui Queen era nelipsit) şi asta făcea să merite deplasarea.

Cristi a fost un idol al tinereţii mele. Am reuşit să-l abordez de două ori. Odată i-am luat un autograf pe Cartea de Identitate (nu aveam altceva la mine), şi l-am păstrat până a expirat Cartea, iar a doua oară m-am dus cu doamna mea într-un club în Grozăveşti, unde Iris avea cântare, şi într-o pauză i-am prezentat-o lui Cristi, şi i-am menţionat că sunt născuţi în aceeaşi zi. Ce coincidenţă!

Să revin. Când am auzit anunţul făcut de trupă că Mincu’ va pleca de la ei, am fost un pic mirat, dar nu m-am grăbit să trag concluzii. Până la urmă nici nu contează cine are dreptate, care au fost motivele despărţirii, asta e, viaţa merge înainte.

Eu i-am iubit aşa cum au fost, împreună atâţia ani, pentru fanii lor.

Ce facem acum? Cu cine votez?

Mulţi au spus că Iris nu e Iris fără Cristi. E drept, păreau legaţi pe vecie, dar să vedem ce au făcut alţii.

Când Freddie Mercury a murit (mă rog, nu e chiar aceeaşi situaţie), Queen au hotărât să nu mai caute alt vocalist. S-au reunit doar la diverse concerte omagiale sau umanitare, au cântat cu diverşi solişti (dintre care cel mai mult mi-a plăcut George Michael), dar şi-au făcut cariere solo.

Led Zeppelin şi-au pierdut tobarul, pe John Bonham, în 1980, şi au decis să se oprească, să nu încerce să îl înlocuiască. S-au mai reunit în 2007, într-un concert Tribute la Londra, avându-l la tobe pe Jason Bonham, fiul lui John. În rest, cariere separate.

În schimb, de exemplu, AC DC l-au pierdut pe Bon Scott în 1980, după ce se scoseseră deja câteva albume de mare succes. L-au cooptat în trupă pe Brian Johnson şi au mers mai departe cu şi mai mare succes.

Ce vor face Iris? Deocamdată l-au înlocuit pe Cristi cu Tony Şeicărescu, despre care eu unul nu ştiu mare lucru, dar sunt dispus să-i acord „prezumţia de nevinovăţie”. L-am văzut în câteva înregistrări pe YouTube, dar nu m-am edificat. M-am bucurat că vor cânta în Decembrie la Sala Palatului, dar din păcate concertul s-a anulat. Zilele trecute au cântat într-un club din Bucureşti, dar n-am putut merge. Însă sunt hotărât să merg să îi văd în noua formulă, să văd ce poate Tony. Dacă mă gândesc bine, Nelu Dumitrescu e cel care e în trupă de la început, în timp ce Cristi a mai plecat din trupă, de două ori, prin ’82 şi ’84.

Ce va face Cristi? Are acum un proiect cu doi prieteni din Germania, au înfiinţat trupa LOTUS (oare va cînta vreodată Floare de Lotus 😉 ?) pe care abia aştept să o văd în Decembrie.

Vom trăi şi vom vedea. Deocamdată votez şi cu unul şi cu ceilalţi.

Vă ţin la curent 😉

Surse foto: aici şi aici