Piesa de la miezul nopții – 38

Am dat întâmplător pe Youtube pete clipul ăsta al Sabrinei (Boys boys boys):

Cred că vi-l amintiți, era mega hit pe la sfârșitul anilor 80, nu atât datorită calității piesei sau a vocii, cât mai ales datorită sânilor Sabrinei care făceau ravagii la vremea aceea, dar acum chiar mi se pare joacă de copii.

Voi ați mai auzit veeodată (de) altă piesă a Sabrinei?

Edit: Am mai găsit o piesă tare, un duet Sabrina – Samantha Fox, două dive ale muzicii disco din anii 80.

Publicitate

Piesa de la miezul nopții – 37

Astă seară am avut parte de o experiență plăcută.

După cum spuneam deunăzi, am fost confundat cu bunicu’. Azi am  fost cu fi-miu în parc, unde mai erau vreo 3-4 copii de vârsta lui, cu tăticii aferenți. Iar eu eram cel mai tânăr tătic! Pe bune!

Așa că astă seară: ALPHAVILLE – FOREVER YOUNG 

Postul nr. 200: Piesa de la miezul nopții – 36

Am ajuns și la postul cu nr. 200.

Acum 3 ani, pe 16 mai 2010, pe la ora asta, plecam spre casă din Piața Constituției, FERICIT!  Văzusem „pe viu” ceea ce mi-am dorit cu tot dinadinsul: AC DC cântaseră live, în fața mea, la București! Și a fost un concert extraordinar.

Ascultați niște piese live din acea seară, și priviți niște poze făcute atunci:

 

Ceva statistici. Bonus: Piesa de la miezul nopţii – 34

N-am mai atacat de mult domeniul ăsta drag mie: statisticile.

Încet-încet, din ce în ce mai încet (o să discut probabil altă dată cauzele pentru care blogul meu a luat-o la vale rău de tot ), am ajuns şi eu la 15.000 de vizualizări. Nu chiar azi, ci acum vreo lună. N-am ratat momentul, doar că n-am prea avut chef să îl menţionez.

2013-04-15 00.13.03O altă statistică foarte importantă, cu care stresez pe toată lumea, dar care mie îmi face  bine, şi asta e important, pentru că e blogul meu, e faptul că duminică s-au împlinit douăzeci de zile, luni am împlinit trei săptămâni, iar de azi am început a 4-a săptămână de când am redevenit nefumător. Şi am trecut probele cafelelor de dimineaţă, ieşit cu colegii în pauza de cafea, prima petrecere la mine acasă (de Florii) cu fumători, prima masă mare de familie (de Paște) după care fumătorii știu cum merge o țigare, chiar și o bere băută de unul singur acasă, FĂRĂ ȚIGARE!

Nu prea aș ține o statistică a kilogramelor care încep să se adune, deși ar trebui 😦

Mai am testul cu prietenii la bere, la concert, la meci etc. Vă țin la curent, stați liniștiți! 🙂

Și, pentru că mă simt campion, în seara asta avem Queen – We Are The Champions.

Piesa de la miezul nopţii – 33

Voltaj! Îi ştii? Cei din anii ’80, cu Amedeo Bolohoi, Adrian Ilie şi Cristian Ilie (sau Cristi Minculescu, pentru puţin timp)? Care cântau rock adevărat, nu ce cântă azi Călin Goia şi colegii (care, apropos, îmi plac, dar n-au nici o legătură cu Voltaj).

Ia ascultă nişte Nori de hârtie:

Şi o variantă live (conţine şi piesa Alerg)

Mai multe despre Voltaj puteţi citi aici:

Piesa de la miezul nopţii – 32

În seara asta, piesa e o poză luată de aici:

Sunt încă sub impresia meciului, a apucăturilor huliganice ale galeriei dinamoviste şi a violenţei absolut inutile a lui Strătilă, Dandea şi nu mai ştiu care idiot dinamovist care n-aveau treabă decât cu tibiile steliştilor, într-un meci în care n-au avut nici o şansă.

Nu e în firea mea, dar în seara asta mi-a venit să strig:

Altfel, suntem campioni, suntem fericiţi şi ne simţim bine!

 

Piesa de la miezul nopţii – 29

Astă seară avem Simon şi Garfunkel, adică Paul Simon şi Art Garfunkel.

Poate numele nu vă spun mare lucru, dar sunt convins că ştiţi multe  piese de ale lor.

Ascultaţi „El Condor Pasa”, lansată în 1970, în onoarea venirii mele pe lume 😛