Piesa de la miezul nopții – 43

Discutam aseară cu cineva despre Phoenix. Și m-am gândit: chiar, n-am băgat nici o piesă de-a lor.

Mi-am amintit o întâmplare haioasă din vara lui 1990.

Se organiza o cântare măreață pe undeva pe lângă Palatul Copiilor. Erau pe afiș multe trupe bune: mi-aduc aminte de Iris, Holograf, Timpuri Noi parcă și, cap de afiș, Phoenix.

Nu-i văzusem niciodată, nici măcar la televizor, îl știam pe Baniciu și cam atât.

Stăteam cu un bun prieten în mulțime, așteptându-i pe cei de la Phoenix, când am văzut aprope de noi, în public, un tip înalt, solid, trecut de 40 de ani, cu părul grizonat, lung, strâns în coadă, cu barbă, geacă și bocanci de piele.  Mamă, ce rocker adevărat, ne-am gândit, oare așa vom fi și noi peste 20 de ani?

Mai târziu l-am văzut pe scenă: era Nicu Covaci!

Vă las cu o piesă foarte dragă mie, Mica Țiganiadă.

O lună fără țigări! Bonus: Piesa de la miezul nopții – 40

Acum o lună am zis (nu pentru prima oară, dar parcă mai hotărât ca niciodată): gata, nu mai fumez! Și până acum am reușit, lucru de care sunt foarte, FOARTE mândru.

De mult nu am mai făcut o chestie care să mă facă să mă simt mândru de mine. Fiecare dimineață acum e un prilej să mai adun o zi la șirul celor care au trecut de când sunt din nou NEFUMĂTOR.

AND IT’S SO FUCKING GOOD!

M-a ajutat foarte mult și cartea lui Allen Car (Metoda ușoară), îi poate ajuta și pe alții. Puteți găsi linkuri pentru descărcare pe blogul lui Yamasha, de unde mi-am permis să împrumut și poza asta:

Și m-a ajutat cu o vorbă mare Teodora Bandut, căreia îi voi fi mereu recunoscător.

Și, ca bonus, Smoke On The Water – Deep Purple

Cât de hăbăuc să fii? Bonus: piesa de la miezul nopții – 39

Azi am avut o dimineață obișnuită de duminică: trezit înainte de 8 (că mai mul nu îl rabdă inima pe fi-miu să ne lase să dormim), halit repede ceva, pierdut vremea prin casă câteva minute bune (gen „hai să se facă măcar 10”), după care hai fuga fuga fuga să nu întârziem! Tu iei  copilul, eu iau bagajele, cine ia cheile, ai luat apa etc etc etc.

La vreo 3 ore după ce s-a consumat plecarea noastră „pompieristică” , o văd pe doamna mea că mă fixează cu privirea, și se pune pe un râs cu lacrimi și sughițuri, la propriu.

După ce s-a calmat, mi-a arătat de ce râdea:

ImagineCam așa mă încălțasem eu la plecare :))))))))))

Și ca bonus, în seara asta am chef de un Joe Cocker, ce ziceți?

Postul nr. 200: Piesa de la miezul nopții – 36

Am ajuns și la postul cu nr. 200.

Acum 3 ani, pe 16 mai 2010, pe la ora asta, plecam spre casă din Piața Constituției, FERICIT!  Văzusem „pe viu” ceea ce mi-am dorit cu tot dinadinsul: AC DC cântaseră live, în fața mea, la București! Și a fost un concert extraordinar.

Ascultați niște piese live din acea seară, și priviți niște poze făcute atunci:

 

Ceva statistici. Bonus: Piesa de la miezul nopţii – 34

N-am mai atacat de mult domeniul ăsta drag mie: statisticile.

Încet-încet, din ce în ce mai încet (o să discut probabil altă dată cauzele pentru care blogul meu a luat-o la vale rău de tot ), am ajuns şi eu la 15.000 de vizualizări. Nu chiar azi, ci acum vreo lună. N-am ratat momentul, doar că n-am prea avut chef să îl menţionez.

2013-04-15 00.13.03O altă statistică foarte importantă, cu care stresez pe toată lumea, dar care mie îmi face  bine, şi asta e important, pentru că e blogul meu, e faptul că duminică s-au împlinit douăzeci de zile, luni am împlinit trei săptămâni, iar de azi am început a 4-a săptămână de când am redevenit nefumător. Şi am trecut probele cafelelor de dimineaţă, ieşit cu colegii în pauza de cafea, prima petrecere la mine acasă (de Florii) cu fumători, prima masă mare de familie (de Paște) după care fumătorii știu cum merge o țigare, chiar și o bere băută de unul singur acasă, FĂRĂ ȚIGARE!

Nu prea aș ține o statistică a kilogramelor care încep să se adune, deși ar trebui 😦

Mai am testul cu prietenii la bere, la concert, la meci etc. Vă țin la curent, stați liniștiți! 🙂

Și, pentru că mă simt campion, în seara asta avem Queen – We Are The Champions.

Piesa de la miezul nopţii – 33

Voltaj! Îi ştii? Cei din anii ’80, cu Amedeo Bolohoi, Adrian Ilie şi Cristian Ilie (sau Cristi Minculescu, pentru puţin timp)? Care cântau rock adevărat, nu ce cântă azi Călin Goia şi colegii (care, apropos, îmi plac, dar n-au nici o legătură cu Voltaj).

Ia ascultă nişte Nori de hârtie:

Şi o variantă live (conţine şi piesa Alerg)

Mai multe despre Voltaj puteţi citi aici: