Cristi Chivu s-a retras

După ce n-a mai jucat vreun meci oficial de un an de zile, din cauza accidentărilor, Cristi Chivu s-a retras de la Inter Milano și, implicit, a încheiat cariera de jucător, după 23 de ani.

Mie mi-a plăcut declarația pe care a dat-o pe pagina lui de Facebook, din care emană bunul simț cu care ne-a obișnuit fotbalistul reșițean, care a jucat la CSM Reșița, Universitatea Craiova, Ajax Amsterdam, AS Roma, Internazionale Milano.

Mai jos este declarația de care vorbeam:

This is it! And more to come!Sunt trist si fericit, rad si plang totodata si ma incearca un sentiment de satisfactie pe care nu-l pot descrie in cuvinte. Fotbalul mi-a oferit ceva ce imi va servi toata viata. M-a invatat ce inseamna pasiunea, ce reprezinta curajul, sacrificiul. Toate astea sunt o punte intre visuri si realitate. Stiu cine sunt, ce sunt, ce am facut, cum am facut si va pot spune ca a fost o calatorie plina de provocari. O calatorie in care nu am renuntat la visuri, nu am abandonat lupta cu provocarile pe care destinul mi le-a asternut in cale. Le-am infruntat plin de convingere ca voi voi reusi, ca voi trece mai departe, ca intr-o zi imi voi privi copiii si cu o imbratisare imi vor multimii. Atat si nimic mai mult.

Multumesc parintilor mei pentru educatia pe care mi-au oferit-o. Acum 24 de ani am inceput o calatorie motivat de o persoana care mi-a fost model si sursa de inspiratie. Ne-a parasit 8 ani mai tarziu si am crezut ca pentru mine totul s-a terminat. Aveam 17 ani. A fost tatal, antrenorul, prietenul si cel mai mare critic al meu.

Este prima persoana careia vreau sa-i multumesc pentru ca in toti acesti ani l-am simtit langa mine mereu. Am incercat sa fiu ca el, sa fiu demn, curajos, ambitios, corect asa cum m-a invatat. Inainte de a fi ceva, am incercat sa fiu OM. As fi avut nevoie de tata mai mult decat cineva si-ar putea imagina, decat, probabil, s-a gandit el in scurta noastra calatorie prin aceasta lume.

Multumesc tuturor antrenorilor cu care am inceput, celor cu care am colaborat de-a lungul timpului si despre care pot spune ca au fost o sursa de inspiratie continua pentru mine.

Multumesc cluburilor la care am activat pentru ca au avut incredere in mine si pentru ca mi-au oferit posibilitatea de a creste in tari si in orase diferite invatand sa devin o persoana mai buna. Multumesc tuturor suporterilor de la echipele la care am activat pentru ca fara sustinerea si fara pasiunea lor fara margini, succesele noastre nu ar fi fost posibile. Am respectat si onorat istoria si traditia clubului pentru care activam.

Multumesc staff-ului medical, doctori, fizioterapeuti, pentru sprijinul lor moral, pentru intelegerea pe care au avut-o in ceea ce ma priveste, pentru ca m-au suportat, dat fiind faptul ca am fost un record-man al accidentarilor. Daca imi permiteti si sper ca ma intelegeti, vreau sa-i multumesc in special medicului si prietenului meu, Franco Combi. Fara el nu aveam onoarea de a scrie aceste randuri.

Multumesc tuturor celor care nu apar in fata, dar care au un rol important in bunul mers al unei echipe de fotbal, oameni apropiati, cu care interactionam zi de zi, si care incercau sa ne faca toate mofturile: magazioneri, bucatari si tot persoanlul de intretinere. Cu respect, admiratie si in loc de „Bonjour” ramane „Au revoir”.

Am cunoscut multi fotbalisti in toti acesti ani, le multumesc tuturor pentru respectul pe care mi l-au oferit si vreau sa ii asigur ca a fost o onoare pentru mine sa le fiu coleg, partener de lupta si sa impartim infrangerile si victoriile. Veti ramane in inima mea pentru totdeauna. Vestiarul imi va lipsi cel mai mult

Nu in ultimul rand, vreau sa-i multumesc sotiei mele, Adelina. A renuntat la visurile ei pentru a fi alaturi de mine, am crescut impreuna printre straini si am depasit momente grele. Ea este cea care m-a sustinut si inteles in cele mai grele momente, mi-a oferit dragoste, liniste si familia la care am visat. Le multumesc fetelor mele, Anastasia si Natalia, care au avut grija sa nu fiu niciodata trist si sa uit de orice suparare. Ele trei sunt mai presus de orice
satisfactie profesionala pe care am avut-o sau o voi avea in viata.

Am intrat in aceasta lume tanar, in liniste, visator si plin de ambitie si ies cu ceva fire albe, multe cicatrici si cu convingerea ca inima mea e la locul ei chiar, daca am pus-o de fiecare data la dispozitia echipelor la care am jucat. Tata, sper ca esti mandru de omul care am devenit. Este sfarsitul unei calatorii… si inceputul, pentru restul vietii mele!!!

Anunțuri

3 gânduri despre „Cristi Chivu s-a retras

  1. Cristi Chivu va fi întotdeauna un nume care va fi asociat cu bunul simţ, seriozitatea şi profesionalismul. Din păcate, ca el, din ce în ce mai rari.

    • A avut și el niște derapaje vis a vis de presă (nu că ăia din presă ar fi niște sfinți), dar în mare s-a comportat ok, și are și un IQ peste medie, față de ceilalți fotbaliatori

      • Măi Dane, la ce presă avem noi, ești nesănătos la cap dacă te ai „pe bune” cu ei.

Lasă un răspuns. E suficient să scrii ce ai de spus şi să apeşi pe Trimite un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s