Astă seară am avut meci. Derby. Steaua – Dinamo. Frumos. Și au câștigat ai mei. Cu 5-2. Și mai frumos. Chiar m-am bucurat și am făcut show prin casă, de astă dată fără fi-miu, care parcă e mai atras de te nis decât de fotbal.Eu vreau însă să scriu câteva rânduri despre spectacolul din tribune. Știți, e chestia aia când spectatorii dintr-o zonă a tribunei ridică fiecare câte un carton colorat, pus acolo, pe sau sub scaun, înainte de meci, de cei care au gândit și realizat imaginea / mesajul. Mai jos sunt câteva exemple, poate nu am fost suficient de explicit.
Ce nu înțeleg este de ce s-a împământenit denumirea de „coregrafie” pentru acest tip de puzzle, sau mai rău, ”coreografie”, cum zic unii agramați. Și când spun împământenit mă refer la presă scrisă și vorbită, nu numai la limbajul microbiștilor.
DEX-ul spune:
Ce legătură are crearea unui puzzle si ridicarea mâinilor la comandă cu coregrafia???
Poate mă lămuriți voi.
Hai pa!