Amestecate

Am avut un week-end atât de plin încât nici nu știu ce titlu să pun.

Vineri noaptea am descoperit că am nevoie de 4 cd-uri și nu mai am decât 3. Ei, până duminică seara găsesc eu, mi-am spus.
Sâmbătă dimineață am rămas de servici cu juniorul, Doamna fiind învoită pe motiv de 8 martie. Cu o săptămână în urmă fusesem la locul nostru de joacă obișnuit, în Vitantis, și îi rămăsesem dator lui fi-miu cu o vizită la frizeria pentru copii, nu că ar fi fost foarte interesat de aspectul frizurii lui, ci de jucăriile și mașinuțele pe care le observase acolo. Doar că eu nu aveam chef / curaj / nervi să mă prezint acolo fără cea în măsură să decidă în privința podoabei capilare a prețiosului familiei. Așa că l-am vrăjit pe Prâslea să petrecem o minunată dimineață de sâmbătă în apartamentul proprietate personală a familiei, împărțindu-ne între îndatoriri gospodărești și activități de entertainment, cu promisiunea din partea mea de a merge „când ne trezim” la Mall, la jocuri, mai ales că mai aveam ceva de cadorisit lui mami a noastră.
Zis și făcut. „Când ne-am trezit” am dat fuga la Mall, ne-am dat în toate mașinuțele vieții, am jucat popice, baschet, motociclete, câte în lună și în stele. Apoi am driblat elegant „Mecul”, am cumpărat doar jucăria și un minim de cartofi prăjiți, și am dat iama în Media Galaxy – ul lu’ Pește, primul Media Galaxy din țară. Bineînțeles că blancurile erau în capătul opus celui prin care am intrat. După ce am parcurs tot cercul pe care este așezat magazinul, am ajuns la raionul cu pricina, am găsit 1000 de tipuri de DVD-uri dar, surpriză, nici un CD. Am înghițit cu greu pastila (cum mă să nu găsești un amărât de CD în ditamai Media Galaxy-ul mă-sii), am făcut o tentativă timidă în Mega Image-ul de la parter (nu țineau așa ceva) și ne-am tirat. Am recuperat-o pe „mami a noastră” din oraș și ne-am retras la domiciliu.
Duminică am onorat promisiunea făcută feciorului și ne-am dus „la tuns”. Am ajuns pe la 11 în Vitantis, frizeria se deschisese la 10, cred. Înăuntru, două frizerițe, un client.
-Aveți programare?
-Nu, trebuie?
-Nu neapărat, dar azi suntem ocupați până la 14.
Fi-miu deja se așezase lejer la măsuța cu jucării la care visase toată săptămâna, era imposibil de urnit de acolo.
-Văd că nu au venit „programările”, nu puteți să ne strecurați și pe noi?
-N-avem cum, asta e!
-Doar bretonul trebuie luat puțin, durează 5 minute.
-Nu știu, să vedem.
S-au consultat între ele, au vorbit și cu fata de la casă, care părea un fel de șefă, ceva, în cele din urmă s-au milostivit de noi. Aia liberă l-a lucrat pe fi-miu în 5 minute. Am rugat-o:
-Tăiați și V-ul ăla de la spate. Harst, o dată!
-Nu se poate, ați zis breton, breton facem.
După ce s-a tuns, fi-miu s-a mai jucat câteva minute cu jucăriile de acolo (niște mașinuțe de lemn de la IKEA), a făcut trei ture cu o mașinuță electrică prin Vitantis, am fost prin Domo unde, ce să vezi, nu avem decât DVD-uri, Cd-urile s-au terminat!!!, ne-am întors prin fața frizeriei și, ce să vezi, înăuntru gol, gol, gol, nici picior de client.
Ce să înțeleg? Pe praful ăsta unii n-au nevoie de bani, de serviciu. Eu nu contest, or fi avut programări la frizerie, dar dacă te interesează, măcar șpaga, dacă salariul e independent de câți clienți servești, încerci să îi faci loc unui client, nu te ascunzi după programări. Mi-a părut rău când am auzit că Doamna mea a lăsat șpagă.
Apoi am intrat în Carrefour, am găsit un raionaș cu medii de stocare, dar, deja vu, „nu mai avem decât dvd-uri”.
Spuneam de jucăriile din frizerie. Fi-miu a fost înnebunit de mașinuțele astea:

image

Dacă tot urma să mergem în Otopeni, i-am promis că îi luăm din Ikea. Am ajuns, le-am reperat expuse pe un perete, dar la raft nema. Am întrebat un băiat de la IKEA, mi-a spus că s-au terminat de ceva timp (ce-i drept am fost de vreo două ori până acum și le-am văzut, dar nu-l interesau pe domnu’), nu crede că mai primesc din cauză că au avut nu știu ce probleme cu ele și uite așa. Dați-mi din alea de pe perete. Nu se poate! Dați-le jos atunci dacă nu mai aveți și probabil nu veți mai primi! Nu se poate!
Deja îmi crăpa capul, fi-miu s-a pus pe un plâns sfâșietor, da’ suferință mare, nu boceală răsfățată, că pe-aia o cunosc foarte bine, așa că ne-am luat viteză, n-am mai căutat nici cd-uri, nici nimic.
Am ajuns seara acasă, eu destul de rupt, fi-miu amărât.
A fost un 8 martie mai nasol decât cel de anul trecut .
Unde găsesc cd-uri?
Unde găsesc mașinuțe?
Help!

Posted from WordPress for Android

Anunțuri

3 gânduri despre „Amestecate

Lasă un răspuns. E suficient să scrii ce ai de spus şi să apeşi pe Trimite un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s