Piesa de la miezul nopții – 16

La sfârşitul anilor ’80 făcea furori piesa In The Army Now a celor de la Status Quo. Îmi pare rău că nu vă pot oferi interpretarea magistrală a celor 30 de soldaţi TR-işti din plutonul din care cu onor făceam parte în 1988-89, la Sibiu,trotilaţi fiind în discoteca de la Casa de Cultură, care v-ar fi plăcut cu siguranţă. Aşa că mă mulţumesc să vă ofer o variantă decentă:

Piesa de la miezul nopții – 15

Nu ştiu câţi dintre voi aţi ascultat Accept. Este o trupă germană, iar pe la sfârşitul anilor ’80 eu mă delectam cu albumul lor Metal Heart.

Piesa care dă titlul albumului este bestială: începe pe ritmul Marşului Slav al lui Ceaicovski, iar  main riff-ul şi solo-ul de chitară folosesc din plin tema Fur Elise a lui Beethoven.

Ascultaţi sau reascultaţi (unii din voi) şi spuneţi-mi ce părere aveţi.

Posted from WordPress for Android

Piesa de la miezul nopții – 14

Din cauza unei defecțiuni tehnice (am adormit, asta e), vă ofer abia acum prima piesă „metal greu” care m-a impresionat pe mine acum mulți ani. De pe albumul Kill Em All al trupei Metallica, Seek And Destroy. Enjoy it.

Posted from WordPress for Android

Piesa de la miezul nopţii – 13

Azi avem o piesă de suflet. Un mare chitarist al lumii, Gary Moore, care a fost în România dar din păcate nu am reuşit să îl văd, şi din păcate nici nu voi mai apuca, pentru că a murit în urmă cu doi ani.

Piesa de azi: Parisian Walkways. Chitara lui face minuni!

O duminică superbă în Cișmigiu

Domnul ne-a anunțat de ieri că azi vrea în Cișmigiu. Așa că ne-am luat bicicleta în portbagaj, grâul pentru porumbei în sacoșă și am plecat. Am găsit (culmea) loc de parcare aproape de intrarea în parc și am intrat. Domnul a fost foarte cuminte, a înțeles că azi ne plimbăm cu bicicleta și nu ne dăm în mașinuțe. Am hrănit porumbei și ceva furnici (care we înșiraseră uimitor, pe metri intregi), dar cel mai drăguț a fost că s-a împrietenit cu o fetiță, au desenat împreună, au hrănit porumbeii împreună și au făcut chiar schimb dr biciclete, ceea ce la fi-miu se întâmplă foarte rar. Chiar a fost o duminică pe cinste. Să vedem ce ne aduce după amiaza.

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Posted from WordPress for Android

Piesa de la miezul nopţii – 11

Un alt artist pe care-l urmăream înainte de revoluţie „cu limba scoasă” este Vali Sterian, care cânta cu Compania de Sunet.

Lui i-a crescut popularitatea în timpul Mitingului Maraton de la Piaţa Universităţii din vara lui ’90, dar eu deja îl văzusem în mai multe concerte şi îi fredonam multe din piese.

Pentru azi vă propun „Iluzia unei insule”, pe versurile lui Adrian Păunescu.

Piesa de la miezul nopții – 10

Azi mi-a răsunat în urechi o altă trupă a tinereţii mele de rocker.

Vă propun Timpuri Noi, o trupă altfel, cu Artanu’ şi cu tovarăşu’ Iliescu în formă maximă, de pe albumul Unplugged, piesa Vecina.

Savuraţi!