Drumul de la „TĂTICULE” la „BABACULE” şi invers

Am dat astăzi din întâmplare, pe Facebook, de o poezie simplă, simplă, simplă, cu nişte versuri parcă scrise de un copil de 10 ani. De obicei nici nu-mi opresc privirea pe aşa ceva, dar mi-a sărit în ochi TĂTICULE, scris chiar aşa, cu majuscule, şi mi-am adus aminte cum, cu câteva săptămâni în urmă, puştiul meu mi-a zis pentru prima oară „tăticule”, nu „tati”, ca de obicei, şi m-am topit ca untul la soare. Cam la fel m-au topit şi versurile astea, şi mi s-au cam umezit ochii.

Citiţi şi voi această poezioară:

Cind sunt copiii nostri mici
Noi pentru ei suntem TATICI
Ce gingas e, si suna bine
TATICULE, mi-e dor de tine

Dar anii trec si deodata
Nu mai esti TATIC, acum esti TATA
Dar si asa tot suna bine
TATA, …imi este dor de tine

Dar cresc, nu le mai esti pe plac
Din TATA, tu devii BABAC
Si vorba suna trist si gol
BABACULE, …mai da-mi un pol

Dar viata e un foc de paie
Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, in ras e luata
TATAIE,… ia mai las-o balta…

Si-n anii care-ti mai raman
Te vor numi doar AL BATRAN
Si vorba lor te nauceste
BATRANE,… ce-ti mai trebuieste ?

Copile, tu sa ai stiinta
Am fost un tata cu credinta
Si din putin, de-a fost sa fie
Eu am rabdat, si ti-am dat tie

Dar fa-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Sa-mi zici ca in copilarie
TATICULE, mi-e dor de tine….

Titlul postului mi-a fost inspirat pe twitter de Alex Mieluş.

Anunțuri

Lasă un răspuns. E suficient să scrii ce ai de spus şi să apeşi pe Trimite un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s