Ori face WordPress mişto de mine, ori m-am sonat.
Nu ştiu de ce n-am reuşit să postez, mai încerc odată 🙂
În ultima vreme reuşim să ne trezim “regulamentar”.
Fi-miu se culcă mai devreme (până în ora 10) şi se trezeşte relativ uşor pe la 7, 7 şi un sfert. Ieri a fost mai complicat, mi-am adus aminte de vremurile în care se înverşuna să mai “stau cinci minute”.După lupte seculare am reuşit să îl mut din dormitor în sufragerie (“iarăşi mai stau cinci minute), să îl spăl, să îl îmbrac, să îi dau vitaminele, să îi bag un Barny pe gât.
Proba finală: treci la încălţat!
El nu, nu, nu şi iarăşi nu.
Bine, zic, eu încep să mă încalţ şi plec.
Bine, zice, eu încep să stau acasă şi nu plec!
M-a spart!
Martie din Post 
Cool! La faza cu incaltatul noi facem concurs care se incalta mai repede iar fie-miu de obicei ascunde incaltamintea lui tac-so.
La noi a inceput fiul sa-l apostrofeze pe tac-su: Daca nu mananci chestia aia facuta de mama sa stii ca se supara iar eu am sa-ti pun Mickey Mouse and really n-o sa-ti placa! Asta e cea mai tare amenintare a lui fie-miu.