Un copil are nevoie de ajutor

Update: S-a gasit un suflet generos care a donat intreaga suma de care mai era nevoie.

Sa dea Dumnezeu sa-i fie bine micutului Matei!

Un baietel, pe nume Matei (nu, nu e vorba de fiul meu, e doar o coincidenta), are nevoie de ajutor.

Hai sa incercam sa rupem putin din putinul nostru si sa-i dam o sansa.

_____________________________________________________________

Micutul Matei lupta pentru viata lui. Medicii de la Budimex fac tot ce le sta in putinta pentru a-l mentine in viata. Tot ei sunt cei care tin legatura cu clinica din Germania pentru a intocmi dosarul medical al lui Matei si pentru a-l pregati pe micut de operatie. Pe langa partea medicala a cazului mai este si partea birocratica. Medicii de la Budimex sunt cei care se ocupa de dosarul pentru clinica din Germania. In sarcina parintilor este vizarea formularularelor de catre statul roman.

In jurul micutului este o forfota continua. El lupta sa traiasca; o mica armata de oameni lupta sa il ajute sa traiasca; voi, l-ati ajutat sa se apropie de viata! Pana acum au intrat in conturile deschise pe numele parintilor lui 3.300 de EUR. Din 7.000. Daca toate demersurile birocratice merg bine, saptamana viitoare Matei isi poate lua zborul spre Germania…. daca se vor mai strange din donatii inca 3.700 de EUR.

Cititi mai departe aici:

Centenarul

Şi-am apucat s-o facem şi pe asta! Zicem noi, ăştia mai tineri. Bunica ce să mai zică?

Ieri am făcut una din cele mai importante petreceri din viaţa mea.

După cum spuneam aici, Bunica a împlinit 100 de ani.

Petrecerea a început cu două surprize neplăcute pentru mine:

Prima a fost că, programată iniţial la ora 16.00, a fost reprogramată la ora 11.00, din cauza agendei dlui Primar Iacob Petre, care ne-a onorat cu prezenţa. Am ajuns la ora 10.55, şi chiar atunci sora mea mă suna disperată că dl. Primar a ajuns mai devreme şi Petrecerea a început la ora 10.30. Deci am pierdut prima jumătate de oră, şi cu asta mare parte din programul artistic pregătit cu mare dragoste de copiii dela grădiniţa de lângă Căminul Sfânta Maria.

A doua surpriză neplăcută a fost faptul că deşi noi am vorbit la câteva posturi de televiziune pentru a face un reportaj acolo, conducerea căminului a promis că se va ocupa dl Primar de acest aspect. Din păcate nu a fost nimeni să filmeze evenimentul 😦

Trecând peste aceste două aspecte, a fost SUPERB! Vreau să mulţumesc conducerii Căminului Sfânta Maria şi domnului Primar pentru organizare.

Când am ajuns noi, pe holul de la etajul I, unde e amenajat un loc în care se adună bătrânii pentru a se uita la TV, pentru a discuta şi a sta împreună, era deja Petrecerea în toi, dansau copilaşii de la grădiniţa vecină. Fi-miu n-a stat pe gânduri şi s-a alăturat lor, prinzând coregrafia „din mers” 😀

Apoi a vorbit dl Primar, a spus câteva cuvinte dna Directoare a Căminului, una din colegele bunicii, dl. Primar a făcut cadou un LCD pentru Cămin, o mare sticlă de şampanie pentru bunica, o Diplomă din partea Primăriei dar mai ales o Diplomă din partea Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti (al cărui mare fan este Bunica) semnată pe verso de membrii echipei de fotbal.

Nepotul meu cel mare împreună cu partenera lui de dans i-au încântat apoi pe invitaţi cu câteva reprize de dans de mare efect, şi au primit aplauze şi felicitări bine meritate.

Apoi a intrat tortul pe care i l-am pregătit noi, care a fost de mare efect.

Am mai stat vreo oră în poveşti cu Bunica, foarte emoţionată, dar lucidă şi plăcută şi drăguţă şi binevoitoare şi atentă şi amabilă ca întotdeauna, după care eu i-am promis că la 110 ani vom fi mai atenţi cu organizarea 😀

Bătrânii au coborât împreună cu ea la masă, unde a continuat programul de Sărbătoare, adică un scurt program artistic organizat de colegii bunicii (da, pe bune, s-au spus glume, s-a cântat, cum fac bătrânii de acolo la astfel de sărbători), s-a servit masa festivă, s-a băut şampanie şi bere, iar la ora 16.00 era prevăzut să se vizioneze un concert, bunica fiind mare amatoare de muzică clasică.

Cam asta a fost.

Pun şi câteva poze, cum am promis, dar trebuie să îmi cer scuye pentru calitatea lor, le-am făcut cu telefonul şi, în plus, am fost emoţionat de parcă eu împlineam 100 de ani 😀