Am avut în ultima vreme o perioadă nasoală, ca orice om. Probleme personale, probleme de servici, ca orice om. Dar azi am avut o seară superbă, probabil ca orice om. Până azi, fi-miu nu prea s-a bucurat de sanie. Acum 4 ani era prea mic, acum 2 ani până am găsit eu o sanie pentru pitic s-a cam dus zăpada, acum 1 an a fost și zăpadă, și sanie, dar tocmai începuse grădinița și, în loc să jongleze cu bulgări, jongla cu antibiotice și siropuri, fiind răcit cam toată iarna. Așa că azi, deși e un pic răcit, l-am luat pe sus împreună cu doamna mea, ne-am întâlnit cu sor-mea și cu nepotul cel mic, și am intrat în Parcul 23 August (eu am trăit 20 de ani lângă Parcul 23 August, și mi-e peste mână să îi spun Parcul Național). Nu era nici prea frig, vântul nu bătea, lume puțină, într-un cuvânt a fost SUPERB! Ne-am dat cu toții cu sania, copiii s-au mai dat și pe fund, iar fi-miu a fost în al nouălea cer: a zburdat în sus și în jos, pe sanie și pe lângă sanie, l-a copiat pe vărul lui în toate trăznăile, și cu greu l-am dezlipit de pe pârtie după aproape două ore. Ieșiți cu copiii afară, jucați-vă cu ei în zăpadă, e un sentiment unic, merită să îl trăiți din plin.
Martie din Post 