Acest post a fost inspirat de un articol scris de arhi.
Vă povestesc doar două întâmplări cu cerșetori.
Prima. Acum mulți ani mă plimbam și eu cu prietena mea pe bulevardele Capitalei. Ne acostează un țigănuș de vreo 5-6 ani, cu o mașină roșie în mână. Tanti, nenea, îmi dai și mie un ban pe mașinuța asta? Domnișoara, mai slabă de înger, bagă mâna în poșetă, scoate o bancnotă micuță și i-o dă puștiului. Ăsta ia banii și, parolist fiind, îi întinde mașinuța. Fata zice: păstreaz-o, ce să fac eu cu ea? Puștiul ia distanță și îi răspunde: SĂ TE F.ȚI CU EA ÎN C.R!
A doua. Eu la volan, oprit la semafor, lângă un refugiu / stație de tramvai, cu geamul lăsat, trăgeam cu poftă din țigară. Vine lângă mine o baragladină, destul de tânără.
Dă și mie o țigară mânca-ți-aș!
N-am!
Hai atunci dă-mi-o p’asta s-o termin io!
Pleacă!
Atunci dă-mi măcar să trag un fum și ți-o dau înapoi!
Gata, n-am mai avut replică! Ce-i drept nu mai fumasem „la poștă” din armată.
Posted from WordPress for Android
Martie din Post 
Dap… Nasoale faze… Eu fac cumva o selectie din instinct… Inca mai dau unora… Celor pe care ii cred veritabili si de bunsimt
Nici eu nu sunt pentru dat bani la cersetori dar mai dau cand vad unul mai veridic. Este adevarat ca in lume sunt oameni mai batuti de soarta si au nevoie de „atentia” oferita de semenii lor cu care viata a fost un pic mai darnica, dar stau si ma gandesc, oare daca intr-o zi noi nu am mai da pur si simplu bani la cersetori ce s-ar intampla. Pai cred ca o parte ar iesi sa prade la drumul mare, alta parte ar muri pentru ca nu mai au bani de mancare si medicamente si alta parte si-ar cauta ceva de lucru, asa ca dau bani la cersetori pe care ii consider ca fac parte din primele doua categorii 😦
eu nu mai dau bani la cersetori de cand am vazut Filantropica prima data. Tine minte: „mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste de pomana!” (citat aproximativ)
Mult adevăr în filmul ăla.