Evenimente DE NEUITAT (ep.3)

Să continuăm serialul început aici şi aici.

Am terminat noi fain frumos cu nunta secolului duminică noaptea. Luni a fost zi de relaxare, cu tras sufletul, depănat impresii şi făcut bagaje. Mi-am cărat şi epava maşinii în curtea întreprinderii la care cu onor lucram (şi) atunci, am dat-o în grija băieţilor s-o ducă la service şi să fie gata pe când m-oi întoarce eu din luna de miere.

Apoi am fost la Agenţia CFR să luăm bilete de tren, că deh, nu mai aveam maşină 😦

Planurile iniţiale pentru săptămâna de miere erau pentru o săptămână în Bulgaria, la mare, împreună cu naşii. Pe urmă ne-am răzgândit, ne-am hotărât să mergem singuri, pe litoralul românesc. În urmă cu un an făcusem prima noastră vacanţă împreună într-o vilă frumuşică, pe faleză, spre Epavă, şi ne-am hotărât să ne petrecem şi săptămâna de miere tot acolo.

Culmea a fost că şi naşii şi-au schimbat brusc opţiunea şi cu o săptămână înainte de plecare am aflat că, totuşi, ne vom întâni în Costineşti: ca să vezi, când am încercat să organizăm concediul împreună nu ne-a ieşit, când ne-am organizat fiecare pe cont propriu ne-a ieşit să îl petrecem împreună. 🙂

Aşa, să revenim care va să zică.

Ne-am  luat biletele de tren pentru Costineşti, dimineaţă, cam pe la ora 9.00 parcă.

Bineînţeles că ne-am trezit la timp, dar atâta ne-am lălăit prin casă că am intrat în criză de timp. Iar eu, panicosul familiei, am început să mă stresez îngrozitor, şi să-mi stresez şi doamna. Am tot oscilat între metrou şi taxi, ne-am decis asupra taxiului, bineînţeles că în locul unde tot timpul tronau cel puţin 5-6 taxiuri acum nu era nici unul, am prins unul din mers, mi se părea că pe lângă traficul infernal de la ora aia şoferul oricum a ales cea mai proastă variantă de traseu, aşa că am plecat în honeymoon cu capsa pusă.

Am ajuns la gară cam cu 2 minute înainte de plecarea trenului.

Am rupt-o la fugă pe peron, cu valizele după noi, de ne-au ieşit limbile de un cot, şi am pus piciorul pe scara trenului exact la ora la care acesta trebuia să plece.

Şi spun trebuia pentru că de aici începe altă aventură. Ne tragem noi sufletul, ne găsim locurile în compartiment, arunc în plasă bagajele şi mă prăbuşesc pe banchetă. După câteva minute mă adun şi ies pe coridor la o ţigare.

Atunci îmi dau seama că, deşi trecuseră vreo 10 minute de la ora anunţată, trenul nu se urnise.

Întreb un naş, care era prin preajmă, ce se întâmplă, şi mi-a răspuns că o să plecăm cu ceva întârziere, din cauză că au dat ţiganii iama în cablurile de cupru şi au murit comunicaţiile în Gara de Nord, iar traficul e dirijat prin telefon mobil, deci se desfăşoară mult mai greu decât de obicei.

Asta e, am zis, ne-a ieşit sufletul alergând degeaba, acum stăm şi aşteptăm. Problema era că nimeni nu ştia cât mai avem de aşteptat, un minut, două, zece, o jumătate de oră? Şi la cât de mare e Gara de Nord, n-aveam curaj să cobor din tren să fug să iau şi eu nişte ziare (că aşa era moda atunci, să citeşti ziare în print, nu on line), reviste, ceva de omorât timpul. Am mai descoperit cu stupoare că „pacheţelul” pentru tren pregătit cu migală de doamna mea era la loc sigur, pe masă, în bucătărie. Noroc că apucasem să strecurăm în bagaje nişte arahide glazurate, rămase de la nuntă, unde le folosisem la colecţionarea mărturiilor, şi cam alea au fost mâncarea noastră până la Costineşti. Şi de băutură de orice fel duceam lipsă, pentru că aveam în plan să luăm din drumul nostru spre gară, dar în goana şi nebunia aia nu am apucat să luăm nimic.

Şi uite aşa am zăcut în Gara de Nord vreo 2 ore, după vreo 3 ore ajusesem cam prin dreptul Otopeniului, ne-am mai târât prin câmpiile patriei  câteva ore, şi am reuşit să ajungem în Costineşti după vreo 8 ore. Ce să mai spun, căldură maximă (luna august, aer condiţionat nema), sete şi foame şi nervi cât cuprinde, telefoane din 30 în 30 minute la Costineşti la vilă să o asigurăm pe „tanti”că venim, să nu cumva să dea camera altcuiva.

8 ore!!! Parcă plecasem în Asia, frăţioare, nu nişte amărâţi de 250 km până la Costineşti.

În fine, am ajuns, ne-am cazat, am petrecut o săptămână minunată.

Foarte „haios” a fost când am aflat că s-a interzis fumatul în tren. Noi, doi fumători înrăiţi, ne gândeam cum dracu’ vom sta iarăşi 8 ore nefumaţi, dar am avut noroc cu părinţii lui naşu’ că plecau spre Bucureşti în aceeaşi zi cu noi, aşa că ne-au dus ei cu maşina şi am stat nefumaţi doar vreo două ore 🙂

A mai fost o fază drăguţă la plecare. Când ne-am dus de pe plajă la vilă să luăm bagajele, nepoţii noştri (de 4, respectiv 2 ani) au vrut să vină cu noi să vadă şi ei camera. „Tanti” de la vilă a holbat nişte ochi când i-a văzut…. „Mamă, abia aţi venit în luna de miere, când i-aţi făcut, şi aşa măricei?”

Cam aşa a fost al treilea eveniment, marcat de peripeţii.

Dar mai sunt şi altele.

Metrou taxi gara băut mâncat furat cabluri marturii
Singuri costinesti, copii, fumat în tren

Anunțuri

Lasă un răspuns. E suficient să scrii ce ai de spus şi să apeşi pe Trimite un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s