Evenimente DE NEUITAT (ep.1)

Inspirat de titlul postării lui Alioja, mi-au revenit în minte ‘’întâmplările’’ care au marcat episoade importante ale vieţii mele.
O să încep azi cu NUNTA.
Ca tot românul ghinionist n-am reuşit să găsim o zi liberă pentru ambele evenimente (cununia civilă şi cea religioasă), deşi ne-am hotărât din ianuarie să facem nunta în vară, aşa că am ales alternativa clasică: sâmbătă la primărie şi duminică la biserică.
M-am ţinut de capul viitoarei mele doamne toată săptămâna premergătoare să îşi adune toate actele, să nu cumva să îi lipsească ceva atunci când vom merge să le depunem. Bineînţeles că în seara premergătoare cine nu avea buletin? EU! Dă-i, stoarce-ţi creierii, unde mama dracului l-am pierdut, uitat? În cele din urmă am avut o revelaţie: fusesem cu câteva zile în urmă la un provider de internet pentru a semna contractul,şi bineînţeles că am dat buletinul acolo, să îi facă o copie, să o bage la dosar, şi speram ca XEROX-ul de acolo să fie locul unde se odihneşte buletinul meu.
Am plecat dis de dimineaţă spre locul cu pricina, am aşteptat vreo 30 de minute să binevoiască cei de acolo să se prezinte la program. Au apărut, au zis că nu ştiu nimic de nici un buletin, au căutat mai bine şi L-AU GĂSIT! UFFF
Am dat fuga la primărie, am depus actele şi am continuat pregătirile.
A venit şi ziua mult aşteptată. Am ajuns cu vreo 20 de minute înainte de ora programată, ne-am întâmpinat oaspeţii, am intrat, am zis DA (doar de-aia bătusem drumul până acolo), ne-am tras încă un rând de pupături cu toată lumea, am mancat o bomboană şi am băut (eu) un deget de şampanie (foarte important, vedeţi mai încolo de ce) şi ne-am dat întâlnire pentru a doua zi, la biserică (şi restaurant, evident).
Am îndesat în portbagajul mândrei mele SuperNove flori şi cadouri şi am plecat spre o cârciumioară, pentru o mică masă de familie.
Am băut şi acolo o picătură de şpriţ (20% vin, 80% apă, foarte important, vedeţi puţin mai încolo de ce), am mâncat ceva şi am plecat spre casă, să ne putem pregăti pentru evenimentul de a doua zi.
Pe drum, am oprit pe dreapta să las un prieten acasă. A deschis omul uşa (faţă dreapta), s-a dat jos, şi proaspăta mea soţie s-a gândit să se mute din spatele meu în dreapta mea. A deschis uşa şi………. Surpriză: tocmai trecea un troleibuz, care a luat după el uşa din spate, mi-a înnodat stâlpul şi a şifonat serios şi uşa mea. În spatele meu, după zgomotul înfiorător de fiare contorsionate, table îndoite şi frâne tardive, linişte totală. Mă adun într-o fracţiune de secundă, mă uit în oglindă, îmi văd consoarta îngrozită (doar atât, altfel nevătămată), şi cobor.
Mă reped în spate, doamna mea era şocată, nu putea vorbi, dar în rest părea OK. Noroc că nu apucase să pună piciorul jos, că ……
Ceilalţi pasageri erau şi ei speriaţi, maşina era vraişte, cu uşile din stânga franjuri, stâlpul înnodat, portbagajul sărit, ce să mai, imagine apocaliptică.
Troleibuzul oprise pe dreapta, câţiva metri mai încolo, cu căteva julituri nesemnificative pe caroserie. Lumea coborâse, plină de compasiune: Fir-aţi ai dracului, aşa vă trebuie, că opriţi aiurea, că uite aşa, noi trebuie acum să schimbăm troleibuzul bla bla blab la bla. Nu aveam timp de ei, că aveam şi eu nişte replici pe ţeavă, dar eram ocupat cu altele.
După ce m-am asigurat că toţi ai mei sunt bine, am stat de vorbă cu şoferul troleibuzului. L-am rugat să amâne mersul la poliţie cît mai mult, pe luni aş fi dorit eu. Mi-a explicat frumos şi înţelegător totodată că trebuie să declare incidentul la garaj seara, când termină tura. Am stabilit să ne întâlnim la poliţie seara, pe la 22.30, adică peste vreo 6 ore.
Eu eram speriat că din cauza celor probabil 50 ml de alcool înghiţiţi în două tranşe s-ar putea să am probleme şi cu permisul, şi cu asigurarea.
Am dat câteva telefoane, am găsit un loc în care să las maşina, care, repet, era şi vraişte, şi plină de cadouri, flori, etc, am legat uşile cu centurile de siguranţă şi am târât-o într-o curte şi am plecat spre casă.
Şi uite aşa, în loc de pregătiri, a început stresul: dă-i cu apă şi cafea să se dilueze alcoolul din sânge, şi pune-te pe telefoane să rearanjez programul pe a doua zi, că deh, trebuia să iau buchetele, lumânările, naşii, mireasa, etc etc etc şi eu nu mai aveam maşină!
Am ajuns şi la poliţie, am scăpat cu amendă pentru oprire în loc nepermis şi cu alcoolemie 0, spre uşurarea mea.
Şi de atunci nu s-a mai întâmplat să pun picătură în gură înainte să mă sui la volan.
Continuarea săptămâna viitoare.
Hai, week-end frumos să avem!

Anunțuri

4 gânduri despre „Evenimente DE NEUITAT (ep.1)

  1. „lumea coborâse, plină de compasiune: Fir-aţi ai dracului, aşa vă trebuie, …” – hahaha. ce am mai ras….Chiar ma gandeam cum naiba sa fie lumea plina de compasiune :))

Lasă un răspuns. E suficient să scrii ce ai de spus şi să apeşi pe Trimite un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s