Asta este pentru mâine

Azi am avut treabă pe la Cotroceni Business Center. După aceea m-am oprit să mănânc ceva în zonă. Am văzut o terasă curățică, Helin pe numele ei, de fapt un fast food mai răsărit.
Mi-am luat tava cu mâncarea și am vrut să mă așez afară, la mesele de pe trotuar, cu gândul să bag și eu o țigare după festin. Am cerut o scrumieră, pentru că pe mese nu erau, dar mi s-a răspuns că afară nu se fumează. „În restaurantul acesta nu se fumează?”  „Ba da, dar numai înăuntru”
Voi ați mai întâlnit local în care se fumează înăuntru, dar afară este interzis?

Posted from WordPress for Android

16 August

Dimineaţă, ca de obicei, în drum spre birou.

Stăteam la un semafor, butonând ceva la radio, când am văzut „zburând” prin faţa mea, pe trecerea de pietoni, o siluetă blondă, înaltă, subţirică, îmbrăcată într-un costum negru, ceva stretch (nu prea mă pricep, că doar lucrez în confecţii), care-i venea trăznet. Butonatul la radio m-a costat plăcerea de a-i vedea faţa, dar pot spune că „spatele” era superb. Impresia mi-a fost întărită de faptul că domnişoara a trecut prin faţa porţii unui service auto, şi în urma ei s-au bulucit efectiv la poartă, pe rând, trei băjeţi, care comentau, strigau, se strâmbau care mai de care. Aveau nişte expresii pe mutră de râdeam singur, ca prostul, în maşină. Domnişoara şi-a continuat parcursul, fără nici o tresărire, a trecut pe lângă o cisternă a ADP-ului, iar nenea care uda florile cu furtunul s-a întors aşa de brusc că era să-i tragă o spălătură ca la carte.

Acum, ce să zic, şi eu, după ce s-a făcut verde, am trecut pe lângă ea, tot n-am văzut-o din faţă din cauză de maşini parcate, aşa că mi-am lipit ochii în oglinda din dreapta, în loc să belesc privirea în faţă, şi am virat un pic pe contrasens.

Morala: Lasă dracului aparatul de radio când prin faţă ţi se perindă frumuseţile patriei.